Izvoarele Dreptului Comercial

1.Noţiuni generale

Art. 1 Cod comercial dispune: „În comerţ se aplică legea de faţă. Unde ea nu dispune se aplică Codul civil”. Din aceste dispoziţii legale rezultă că dreptul comercial are ca izvoare formale Codul comercial şi Codul civil. În realitate, izvoarele dreptului comercial sunt mai numeroase.

2. Izvoarele normative ale dreptului comercial

2.1. Precizări prealabile.

Sub aspect formal, izvoarele dreptului comercial sunt: Constituţia României, Cod comercial, legile comerciale speciale şi, cu caracter subsidiar, Codul civil şi legile civile speciale.

2.2. Constituţia.

Ca lege fundamentală a ţării, Constituţia reglementează principiile de organizare a activităţii economice.

Potrivit art.134 din Constituţie, economia României este o economie de piaţă. Statul trebuie să asigure libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.

Având în vedere că raporturile juridice, în general, şi raporturile comerciale, în special, se bazează pe raporturile de proprietate, Constituţia prevede că statul ocroteşte proprietatea în cele două forme ale sale, proprietatea publică şi proprietatea privată (art.135). Totodată, dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate, în condiţiile legii (art.41).

2.3. Codul comercial.

Normele dreptului comercial se aflã, în principal, în codul comercial. Acest act normativ constituie reglementarea de bază a activităţii comerciale. Acest rol al Codului comercial cunoaşte, în prezent, o anumită diminuare, datorită înlocuirii unor dispoziţii ale sale cu reglementări noi; de exemplu, regimul societăţilor comerciale, tratamentul legal aplicat comercianţilor în dificultate etc. El cuprinde norme juridice care reglementează instituţiile fundamentale ale dreptului comercial: faptele de comerţ, comercianţii şi obligaţiile comerciale etc.

În legătură cu normele cuprinse în Codul comercial se impun anumite precizări.

Normele juridice din Codul comercial sunt norme specifice reglementării activităţii comerciale. Specificitatea acestor norme se asigură prin procedee diferite.

Unele norme juridice reglementează instituţiile proprii ale dreptului comercial; de exemplu, faptele de comerţ (art. 3, art. 4, art. 56 C.com.), calitatea de comerciant (art.7 şi art. 8 C.com.), contractul de comision (art. 405-412 C.com.) etc.

Anumite norme ale Codului comercial consacră derogări de la reguli ale Codului civil; de exemplu, solidaritatea codebitorilor (art. 42 C.com.), termenul de graţie (art.44 C.com.), retractul litigios (art. 45 C.com.) etc.

Alte norme ale Codului comercial dezvoltă reglementarea unor instituţii din Codul civil, adaptându-le nevoilor activităţii comerciale; de exemplu, contractul de vânzare-cumpărare (art. 67-73 C.com.), contractul de mandat (art. 374-391 C.com.), contractul de gaj (art. 478-489 C.com.).

În Codul comercial sunt surprinse şi anumite norme privind încheierea contractelor între absenţi (art. 33-39 C.com.). Aceste norme aparţin, în realitate, dreptului civil. Ele au fost incluse în Codul comercial pentru a acoperi o lacună a Codului civil. Dar, aşa cum este în general admis, ele sunt aplicabile, deopotrivă, în materie comercială şi în materie civilă.

Trebuie arătat că, în principiu, normele cuprinse în Codul comercial au caracter supletiv; ele se aplică numai când părţile nu au convenit altfel. Există însă şi anumite norme cu caracter imperativ, care asigură protejarea intereselor generale, motiv pentru care ele sunt obligatorii pentru părţi.

2.4. Legile comerciale speciale.

Codul comercial cuprinde numai normele juridice principale privind activitatea comercială; alte norme privind această activitate se găsesc în legile comerciale speciale.

Întrucât nu tot dreptul comercial se află în Codul comercial, art. 1 C.com. trebuie redactat în sensul că principalul izvor al dreptului comercial îl reprezintă legile comerciale, înţelegând prin acestea Codul comercial şi legile comerciale speciale.