Izvoarele Dreptului Comunitar

Proiect
8/10 (1 vot)
Domeniu: Drept
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 12 în total
Cuvinte : 6393
Mărime: 28.39KB (arhivat)
Cost: 9 puncte

Cuprins

1. Izvoarele originare (primare)

2. Izvoarele secundare (derivate)

3. Izvoarele complementare(tertiare)

4. Normele juridice ce rezultă din relaţiile exterioare ale Comunităţilor

5. Principiile generale ale dreptului

5.2.Protecţia drepturilor fundamentale ale omului

5.3.Principiul respectării dreptului la apărare

5.4.Principiul autorităţii de lucru judecat

5.5.Principiul certitudinii juridice

5.6.Principiul egalităţii

5.7.Principiul proporţionalităţii

5.8.Principiul loialităţii (solidarităţii)

6.Jurisprudenţa instanţelor comunitare şi cutuma

Concluzii

Bibliografie

Extras din document

1. Izvoarele originare (primare)

În categoria izvoarelor primare sunt incluse actele juridice fundamentale ale dreptului comunitar constituite de:

- Tratatele de instituire a celor trei Comunităţi europene;

- cele două tratate bugetare;

- deciziile privind resursele proprii ale Comunităţilor;

- Actul Unic European şi Tratatul de fuziune din 1967;

- decizia şi actul privind alegerile directe în Parlamentul european (1976);

- deciziile şi tratatele de aderare;

- Tratatul de modificare a tratatelor de instituire a Comunităţilor europene privind Groenlanda (17 martie 1984);

- Tratatul de la Maastricht(7 feb 1992);

- Tratatul de la Amsterdam(2 oct 1997);

- Tratatul de la Nisa.

Unele dintre aceste acte comunitare cuprind şi protocoale anexe. Ele fac parte integrantă din aceste acte, aşa cum se precizează în chiar cuprinsul lor (art. 311 CE, art. 84 CECO, art. 207 Euratom).

Aceste acte comunitare menţionate constituie un adevărat “corpus” constituţional, ele având prioritate asupra altor acte comunitare de nivel inferior şi beneficiind de o prezumţie absolută de legalitate.

Conform art. 293 CE, statele membre, în măsura în care este necesar, pot încheia convenţii între ele privind:

“- protecţia persoanelor, satisfacerea şi protecţia drepturilor în aceleaşi condiţii ca în cazul drepturilor acordate de fiecare stat propriilor săi resortisanţi;

- eliminarea dublei impuneri în cadrul Comunităţii;

- recunoaşterea reciprocă a societăţilor comerciale şi firmelor în înţelesul par. 2 al art. 48, păstrarea personalităţii juridice în cazul transferului sediului lor dintr-o ţară în alta şi posibilitatea fuziunii între societăţi şi firme cârmuite de legile diferitelor ţări;

- simplificarea formalităţilor privind recunoaşterea reciprocă şi executarea hotărârilor curţilor ori tribunalelor şi a sentinţelor arbitrale”.

Astfel au fost adoptate mai multe asemenea convenţii: Convenţia din 1968 privind recunoaşterea reciprocă a societăţilor, Convenţia de la Bruxelles din 1968 privind competenţa judiciară şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială, Convenţia de la Roma din 1980 asupra legii aplicabile obligaţiilor contractuale, Convenţiile de la München din 1973 şi de la Luxemburg din 1989 relative la brevetele europene, respectiv comunitare, Convenţia din 1990 privind eliminarea dublei impuneri în caz de corectare a beneficiilor întreprinderilor asociate

Pe de altă parte, în cazul în care o materie nu este reglementată prin legislaţia fundamentală, statele membre au adoptat noi reguli originare pe calea convenţiilor sau au pregătit asemenea reguli, în domeniile energiei, proprietăţii industriale, falimentului (proiectul de Convenţie privind falimentul, lichidarea, aranjamentele, concordatul şi alte proceduri similare, stabilit de Consiliu în 1995, dar care, totuşi, nu a fost semnat de niciunul dintre statele membre; totuşi, Regulamentul nr. 1346/2000, adoptat de Consiliu la 29 mai 2000 privind procedurile de insolvabilitate reţine elementele esenţiale ale acestui proiect). În asemenea situaţii se poate recurge şi la art. 308 CE prin care se dispune că, dacă acţiunea Comunităţii s-ar dovedi necesară spre a se atinge, în cursul funcţionării pieţei comune, unul dintre obiectivele Comunităţii şi Tratatul nu a prevăzut competenţele necesare, Consiliul acţionând unanim la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului, va lua măsurile necesare.

2. Izvoarele secundare (derivate)

Cea de-a doua categorie – izvoarele secundare – cuprinde, în mod obişnuit, actele adoptate de instituţiile comunitare în scopul aplicării prevederilor Tratatului: regulamente, directive, decizii. Ele au un caracter juridic obligatoriu, nu sunt simple rezoluţii sau recomandări care sunt folosite de regulă în dreptul internaţional

Termenul “act comunitar” înseamnă orice instrument legislativ sau administrativ adoptat de autorităţile administrative ale comunităţilor. Având caracter derivat, dreptul secundar nu poate contraveni dreptului primar; în caz contrar, el va fi lipsit de efecte juridice. În acelaşi timp, dreptul secundar trebuie să fie conform obiectivelor fundamentale, generale, ale Comunităţilor şi obiectivelor cu caracter mai specific, care sunt înfăptuite prin intermediul diverselor politici comunitare şi, chiar dacă Tratatul nu enunţă expres obiective specifice ale unei anumite activităţi, aceste obiective pot fi normal deduse prin interpretare. Ele, însă, trebuie să fie conforme principiilor generale ale dreptului comunitar, în sensul că, spre exemplu, aplicările diferenţiate trebuie să respecte principiul nediscriminării, inclusiv atunci când regulile de aplicare acordă unui stat membru o perioadă mare de implementare, precum şi prohibiţiile specifice enunţate de Tratat în diverse domenii (art. 9, 48, 52 şi 59 CE [23, 39, 43, 49]).

O categorie aparte de izvoare ale dreptului comunitar are ca obiect izvoarele terţiare incluzând acele regulamente, directive şi decizii care dobândesc forţă juridică din regulile de drept comunitar secundar.

Analizate după modul în care sunt definite în tratatele constitutive, izvoarele derivate sunt clasificate în:

- regulamente: sunt de aplicabilitate generală, fiind obligatorii şi direct aplicabile statelor membre. Ele sunt acte juridice adoptate de Consiliu, Comisie, Parlament şi Banca Centrală Europeană. Din punctul de vedere al naturii juridice, regulamentele pot fi de bază sau de execuţie. Cele de bază sunt de competenţa Consiliului sau a cuplului Consiliu/Parlament, iar cele de execuţie sunt emanaţia celorlalte organe abilitate.

- directive: sunt acte obligatorii pentru fiecare stat membru destinatar în atingerea scopului pentru care sunt adoptate, însă lasă la latitudinea autorităţilor naţionale alegerea formei şi a mijloacelor necesare pentru atingerea scopurilor prevăzute; în principiu, ele nu au influenţă generală, deoarece se adresează direct unui stat membru şi nu au nici aplicabilitate directă în ordinea juridică internă.

- decizii: se caracterizează prin faptul că nu sunt de aplicabilitate generală, ci se adresează unor destinatari precis determinaţi şi identificaţi, fiind obligatorie pentru destinatarii pe care îi desemnează.

- recomandări şi avize: sunt acte comunitare fără forţă juridică obligatorie, neavând efect constrângător, deoarece ele solicită numai adoptarea unei anumite conduite de către statele comunitare.

Obiectul recomandării este de a invita destinatarii să adopte o anumită conduită sau de a viza un cadru general de acţiune. Recomandarea nu este complet lipsită de efecte juridice, întrucât atunci când un stat omite să ia măsurile recomandate, C.J.C.E. poate să examineze dacă acea recomandare are sau nu efecte juridice. Avizul este folosit pentru a exprima un punct de vedere, putând fi obligatoriu sau facultativ. Avizele obligatorii pot fi consultative, a căror respectare rămâne la latitudinea celui care este obligat să le solicite şi conforme, a căror respectare este obligatorie

Vorbim, aşadar, despre dreptul derivat, deoarece actele care îl constituie sunt subordonate dispoziţiilor din Tratatele de la care nu se poate deroga. Instituţiile comunitare sunt abilitate să emită astfel de acte, numai în condiţiile în care ele sunt necesare pentru aducerea la îndeplinire a obiectivelor lor şi dacă tratatele prevăd această atribuţie.

Actele din categoria izvoarelor derivate pot fi invalidate sau „recalificate” de către Curte, dacă nu s-a respectat procedura de adoptare, conform naturii actului; de asemenea, conform practicii instituite de Curtea de Justiţie, adoptarea oricărui act normativ de organele comunitare trebuie să fie motivată, fiind considerat ca viciu de formă, atât lipsa motivaţiei, cât şi insuficienţa acesteia.

Preview document

Izvoarele Dreptului Comunitar - Pagina 1
Izvoarele Dreptului Comunitar - Pagina 2
Izvoarele Dreptului Comunitar - Pagina 3
Izvoarele Dreptului Comunitar - Pagina 4
Izvoarele Dreptului Comunitar - Pagina 5
Izvoarele Dreptului Comunitar - Pagina 6
Izvoarele Dreptului Comunitar - Pagina 7
Izvoarele Dreptului Comunitar - Pagina 8
Izvoarele Dreptului Comunitar - Pagina 9
Izvoarele Dreptului Comunitar - Pagina 10
Izvoarele Dreptului Comunitar - Pagina 11
Izvoarele Dreptului Comunitar - Pagina 12

Conținut arhivă zip

  • Izvoarele Dreptului Comunitar.doc

Alții au mai descărcat și

Jurisprudența Curții Europene de Justiție - izvor nescris al dreptului administrativ european

I. Izvoarele nescrise ale dreptului european: legislaţia complementară Legislaţia complementară reuneşte izvoarele nescrise ale dreptului european...

Convenția de Arbitraj

2. Conditiile de fond Conditiile de fond sunt cele obisnuite oricarei conventii: consimtamânt, capacitate, obiect, cauza (art.948. C. civ. )....

Jurisprudența CEDO

Introducere CEDO între istorie şi actualitate Convenţia Europeană a Drepturilor Omului a fost precedată de Declaraţia Universală a Drepturilor...

Creditul ipotecar pentru investitii imobiliare

Creditul Reprezinta operatiunea prin care se iau in stapanire imediata resurse (de regula, sub forma de capital) in schimbul unei promisiuni de...

Te-ar putea interesa și

Izvoarele Dreptului Comunitar

Izvoarele dreptului comunitar european Cel mai important criteriu de clasificare e criteriul fortei juridice a normelor dreptului comunitar...

Izvoarele Dreptului Comunitar

INTRODUCERE IZVOARELE DREPTULUI COMUNITAR Uniunea Europeană este construită într-un sistem instituțional unic în lume. Prin izvoare ale...

Izvoarele Dreptului Comunitar

INTRODUCERE Ca ansamblu al regulilor de drept aplicabile în ordinea juridică comunitară, dreptul comunitar este complex şi original. Aceste...

Izvoarele Dreptului Comunitar

Introducere Izvoarele Dreptului comunitar sunt definite ca modalitati specifice prin care regulile de conduita considerate necesare în structurile...

Drept Comunitar - Izvoarele Dreptului Comunitar European

În literatura de specialitate, nu există o clasificare unitară a izvoarelor dreptului comunitar. Unii autori clasifică aceste surse în urmatoarele...

Izvoarele Dreptului Comunitar

IZVOARELE DREPTULUI COMUNITAR 1. Introducere Ca ansamblu al regulilor de drept aplicabile în ordinea juridică comunitară, dreptul comunitar este...

Izvoarele Dreptului Comunitar

În doctrină se disting două categorii esenţiale de izvoare ale dreptului comunitar: izvoare primare şi izvoare secundare. 1. Izvoarele originare...

Izvoarele Dreptului Comunitar European

Dreptul comunitar european In literatura de specialitate au fost elaborate numeroase definitii ale dreptului comunitar European, tinand seama de...

Ai nevoie de altceva?