Izvoarele Dreptului Comunitar European

1. Clasificare:

A. Izvoare primare (originare)

B. Izvoare secundare (derivate)

C. Acorduri internaţionale

D. Izvoare complementare

E. Izvoare nescrise

2. Ierarhia izvoarelor nu este stabilită prin intermediul unui act cu valoare de Constituţie.

Singura instituţie capabilă să asigure o interpretare corectă este Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene (CJCE), care a stabilit o ordonare logică a izvoarelor în funcţie de originea, baza juridică şi relaţia dintre ele:

A. Izvoare originare

B. Principiile generale de drept

C. Acordurile internaţionale

D. Izvoare derivate

E. Izvoare complementare

A. Izvoarele originare

Sunt formate din : - tratatele institutive + protocoale + convenţii anexate

- tratatele de aderare

- tratate modificatoare.

Tratatele institutive

- Cele trei tratate originare au o structură identică, formată din:

- preambul şi dispoziţii preliminare

- clauze instituţionale

Sunt cele care asigură o bună funcţionare a sistemului instituţional al Comunităţilor europene, în sens larg, aşa cum este descrisă în prima parte. Cea mai mare parte dintre ele apar în cele trei Tratate sub numele de „instituţii”.

- clauze materiale

Reprezintă cea mai mare parte a tratatelor, din punct de vedere cantitativ. Din punct de vedere substanţial se deosebesc de la un Tratat la altul, în funcţie de specificul fiecărui Tratat. Din punctul de vedere al naturii şi al aplicabilităţii, clauzele materiale se va distinge între clauzele direct aplicabile şi care se pot invoca de către particulari şi clauze care trebuie să facă obiectul unei prealabile măsuri de aplicare care emană de la instituţii sau de la statele membre.

- clauze finale

Vizează modalităţile de angajare a părţilor, intrarea în vigoare şi revizuirea lor. Tratatele comunitare sunt tratate solemne şi sunt supuse ratificării de către fiecare stat contractant, conform regulilor lor constituţionale. Ele nu pot intra în vigoare decât după depunerea instrumentului de ratificare de către toate statele semnatare.

- Revizuirea Tratatelor se poate face urmând una din cele trei proceduri:

- Revizuirea ordinară

- Revizuirea internaţională

- Revizuirea comunitară.

- Durata Tratatelor institutive:

- Tratatul CECO de la Paris- 1951 – 50 de ani

- Tratatul CEE - Roma – 1957 - durată nedeterminată

- Tratatul CEEA – Roma 1957 – durată nedeterminată.

- Aplicabilitatea teritorială a Tratatelor.

Nu există o definiţie a teritoriului comunitar, dar Codul vamal oferă, în art.3, o definiţie a teritoriului vamal comunitar.

Următoarele teritorii NU fac parte din din teritoriul vamal comun: insulele Feroe, insula Hegoland, teritoriul Büsingen, comunele Livigno şi Campione d'Italia, Ceuta şi Melilla, teritoriile statelor membre cu care Comunitatea a încheiat acorduri comerciale sau de asociere, pentru că între cele două părţi există obstacole tarifare şi netarifare, zonelor de suveranitate ale Regatului Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord din Cipru, insulelor anglo-normande, insulei Man, insulei Aaland, Antilele olandeze.

Sunt integrate în schimb în teritoriul vamal, deşi nu aparţin U.E., teritoriul Principatului Monaco, cel al Republicii San Marino.

Tratatul instituind Comunitatea europeană se aplică şi teritoriilor ne-europene ale statelor membre, precum Madère (Madeira) şi Açores (Azore).

A.1. Tratatul instituind Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului (CECO)

A fost semnat la 18 aprilie 1951 la Paris şi a intrat în vigoare la 25 iulie 1952 după ratificarea lui de către cele 6 state fondatoare: Franţa, Germania, Olanda, Belgia, Luxemburg şi Italia.

Din Tratat se desprind 4 principii comunitare, preluate din Planul Schuman:

- Superioritatea instituţiilor

- Independenţa instituţiilor

- Colaborarea între instituţii

- Egalitatea între state

Instituţiile înfiinţate prin Tratatul CECO sunt următoarele:

- Înalta Autoritate – reprezintă interesele organizaţiei

- Consiliul Special de Miniştrii – reprezintă interesele statelor membre

- Adunarea Comună – reprezintă interesele popoarelor statelor membre

- Curtea de Justiţie – este instituţia jurisdicţională cu rol în apărarea respectării dreptului comunitar.