Izvoarele Dreptului Internațional Privat

CAPITOLUL I

PREZENTARE GENERALĂ

Teoria dreptului face de principiu distincţia între noţiunea de izvor de drept în sens material şi în sens formal.

De principiu este admis faptul că izvorul material ai oricărei reglementări juridice îl constituie viaţa, condiţiile materiale şi morale ale existenţei omului. Interesele indivizilor şi cele generale ale societăţii, nevoile şi aspiraţiile oamenilor determină reglementarea juridică, dau sensul evoluţiei acesteia.

Istoria evoluţiei reglementărilor juridice este de fapt istoria condiţiilor materiale şi morale ale societăţii umane.

Lucrările de drept internaţional privat, de obicei se preocupă numai de aspectul formal al noţiunii de izvor de drept, nefăcându-se nici un fel de apreciere asupra noţiunii de izvor de drept în sens material. Probabil că se consideră că o astfel de apreciere nu îşi mai are rostul, dat fiind necontestarea faptului că realitatea, viaţa determină reglementarea juridică.

Cât priveşte izvoarele dreptului internaţional privat considerăm că îşi are rostul precizarea că diversitatea şi complexitatea vieţii materiale, privită în ansamblul său, inclusiv sub aspectul raporturilor internaţionale ce se pot stabili între indivizi, constituie izvorul material al tuturor reglementărilor ce sunt izvoare formale ale dreptului internaţional privat.

Această ramură juridică, ca de altfel şi ştiinţa dreptului internaţional privat pun în lumină, mai mult parcă decât orice altă ramură a dreptului faptul că regula de conduită stabilită de indivizi nu este o pură abstracţie, rezultatul voinţei unei elite politice şi economice ce îşi asumă la un moment dat rolul de reprezentanţi ai poporului şi ca atare de forţă legiuitoare în stat ci este expresia cea mai pură a nevoilor vieţii materiale şi spirituale ale oamenilor, prefigurarea dezvoltărilor viitoare, inclusiv prin instrumentul dreptului.

Toate soluţiile conflictualiste decantate în istoria omenirii începând cu secolul al XIII-lea, dar şi reglementările anterioare, contemporane cu primele forme de structurare a colectivităţilor umane şi conturarea distincţiei dintre membru al comunităţii şi străin, au fost întotdeauna expresia gradului de dezvoltare socială, economică şi politică, a posibilităţii de prefigurare şi propulsare a intereselor în viitor, pe baze din ce în ce mai solide de obţinere a unor mecanisme din ce în ce mai eficiente de control şi previziune a vieţii.

Toate soluţiile conflictualiste nu sunt altceva decât haina juridică cea mai fericită găsită la un moment dat de către fiecare legiuitor statal pentru a-şi putea asigura realizarea propriilor interese, pentru a permite dezvoltarea pe termen lung.

Chiar şi tendinţele actuale de reglementare într-o proporţie crescută a raporturilor juridice cu element de extraneitate prin norme de aplicare imediată reprezintă tot o expresie a capacităţii statului de a-şi exprima puterea şi interesele pe plan intern şi internaţional.

Am făcut această precizare pentru a sublinia faptul că studiul izvoarelor dreptului internaţional privat nu reprezintă doar cercetarea surselor formale de reglementare juridică, ci înainte de toate presupune înţelegerea vieţii, cunoaşterea sensului dezvoltării acesteia şi cerinţelor specifice fiecărei epoci.

Aceasta ne permite să înţelegem particularităţile soluţiilor conflictualiste pentru fiecare epocă istorică, să analizăm de pe poziţii obiective particularităţile prezentului şi chiar să putem face aprecieri asupra sensului evoluţiei reglementărilor în domeniu.