Legislație și protecția consumatorului

INTRODUCERE

Aderarea la Uniunea Europeană a României impune standarde stricte privind protecția mediului . Una din măsurile pe care țara noastră a trebuit să le adopte a fost și cea care se referă la stabilirea procedurii de acordare a etichetei ecologice. Scopul acordări etichetei ecologice este acela de a promova produsele ecologice, care nu pot afecta mediul pe parcursul întregului ciclulu de viață , astfel încât de resursele mediului înconjurător să se profite o perioadă cât mai îndelungată.

Eticheta ecologică este o acțiune voluntară, promovearea produselor ecologice contribuie la utilizarea eficenta a resurselor protejând mediul, prin furnizarea către consumatori a unor infornatii corecte, exacte despre produse.

O etichetă ecologică poate să facă referire la unul sau mai multe criterii, maxim trei, care protejează mediul. Eticheta ecologică se acordă anumitor grupe de produse printre care: mașini de spălat vase, aparate frigorifice,detergenți pentru vase,detergenți pentru rufe,lacuri și vopsele pentru uz gospodăresc, vopsele de interior,lacuri, mașini de spălat rufe,produse textile,încălțăminte etc.

Autoritatea competenta care ecorda eticheta ecologică este Ministrul Mediului și Gospodăririi Apelor ( MMGA).

Deoarece etichetele ecologice constituie un atu pentru pătrunderea exportatorilor din țările în curs de dezvoltare pe piața UE, în Uniunea Europeană se utilizează ecoetichete în vederea atestării conformității produselor respective cu standardele ecologice în vigoare. În general, produsele etichetate ecologic care provin din țările în curs de dezvoltare au o pondere scăzută în totalul produselor cu ecoetichete, deoarece majoritatea etichetelor ecologice se aplică produselor pentru care țările în curs de dezvoltare dețin în comerțul mondial doar o cotă redusă pe piață.

Producătorii finali din țările membre ale UE pot utiliza materii prime care provin din țări în curs de dezvoltare. În cazul în care intenționează să obțină ecoetichete, aceștia cer furnizorilor de materii prime din țările în curs de dezvoltare să respecte criteriile ecologice.

În mai multe țări din UE (de exemplu, în Germania și Belgia), se utilizează etichete ecologice obligatorii pentru ambalaje. Obligativitatea etichetării ambalajelor decurge, în acest caz, din obligația pe care o au persoanele care răspund de ambalare de a participa la sistemele de colectare a acestora după folosire, conform Directivei UE referitoare la ambalaje și reziduurile de ambalaje.

În UE există mai multe sisteme naționale de etichetare ecologică marca ecologică “Blue Angal”, marca ecologică”Der Grune Punkt”, marca ecologică ”Environmental Choice”,marcarea ecologică “Eco-Mark”, ,majoritarea acestor sisteme sunt utilizate în nordul UE (Germania ,Olanda și Țările Scandinave).

CAPITOLUL 1. AGRICULTURA ORGANICĂ ȘI PRODUSELE ECOLOGICE

1.1 . Produsele ecologice

Regulamentul (CE) nr. 889/2008 al Comisiei din 5 septembrie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice în ceea ce privește producția biologică, etichetarea și controalele (Jurnalul Oficial L 250, 18.9.2008, pp. 1-84).

Regulamentul stabilește un nou cadru juridic pentru produsele ecologice. Acesta conține obiectivele de bază și principiile generale aplicabile agriculturii ecologice și ilustrează normele privind producția, etichetarea, controalele și schimburile cu țările din afara UE.

Produsul ecologic alimentar este, în primul rând, obținut din ingrediente provenite din agricultură ecologică.

Acest tip de agricultură trebuie să respecte următoarele principii și reguli:

eliminarea oricărei tehnologii poluante între-o zona nepoluată; utilizarea de soiuri și specii cu rezistența sporită la condițiile de mediu; ameliorarea și menținerea fertilității naturale a solului; utilizarea de fertilizatori și amelioratori ai solului, pesticide, materii prime pentru prepararea furajelor, ingrediente pentru prepararea alimentelor în conformitate cu lista produselor permise în agricultură ecologică; absența organismelor modificate genetic (GMO) și a iradierii plantelor;

absența aditivilor chimici de sinteză: conservanți, coloranți, arome, emulgatori, acidifianți, întăritori de gust, agenți de îngroșare, etc.

Producția agroalimentară ecologică are drept scop realizarea unor sisteme agricole durabile, diversificate, echilibrate și asigură protejarea resurselor naturale și sănătatea consumatorilor. Impactul procesului de producție ecologică asupra mediului este minim.