Legitimă apărare și starea de necesitate

INTRODUCERE

Consideratii generale privind cauzele justificative

Cauzele justificative au fost introduse în noul Cod penal, revenindu-se la preve¬derile existente la Codul de la 1937, legiuitorul aliniind legislatia penala romaneasca la cea europeana. Codul penal roman sistematizeaza distinct aceste cauze în raport cu cele care înlatura vinovatia, subliniind totodata caracterul obiectiv, al primelor cauze prin aceea ca se transmit si participantilor, si caracterul subiectiv, personal, al celorlalte prin aceea ca nu se transmit si asupra participantilor .

Inlaturarea conditiei ca fapta sa fie prevazuta de legea penala se poate privi în doua feluri. In cazul dezincriminarii tipicitatea dispare în mod absolut ca urmare a disparitiei modelului legal la care se putea face raportarea faptei. Exista si situatia, însa, cand fapta prevazuta de lege poate fi înlaturata si atunci cand fapta concreta, desi se raporteaza la un model de incriminare, aceasta nu este suficient pentru a-i da caracterul de infrac¬tiune. Trebuie, deci, sa se verifice si cerinta ca fapta sa fie în concordanta cu ordinea de drept în ansamblul ei (juridicitate), deoarece daca intervine o cauza care înlatura juridicitatea faptei, atunci fapta este atat tipica cat si antijuridica, întrunindu-se conditiile ilicitului penal, în aceste conditii fapta constituind infractiune.

Prin fapta prevazuta de legea penala se întelege o fapta ilicita penal care prezinta atat caracterul tipicitatii cat si caracterul antijuridicitatii.

Acest înteles se are în vedere în privinta cauzelor justificative, în calitate de cauze care înlatura cerinta ca fapta sa fie prevazuta de legea penala.

Infractiunea presupune, ca cerinta esentiala, ca fapta savarsita sa corespunda trasaturilor faptei incriminate (tipicitate); de aceea când ne referim la cauze justificative, în calitatea lor de cauze care înlatura tipicitatea, se are în vedere faptul ca aceste cauze fac ca simpla tipicitate (concordanta cu norma de incriminare) sa fie suficienta pentru existenta infractiunii, adica înlatura tipicitatea în mod relativ numai ca o conditie esentiala si suficienta pentru existenta infractiunii . .

De asemenea, fapta nu trebuie sa se comita în acele situatii in care ea este socotita licita în raport cu ordinea de drept, situatii care fac ca fapta, desi tipica, sa nu constituie infractiune, adica fapta sa fie antijuridica.

Cauzele(justificative) care înlatura caracterul ilicit al faptei:

- starea de necesitate;

- îndeplinirea unei activitati impuse sau permise de lege ori a ordinului superiorului;

- exercitarea unui drept subiectiv;

- consimtamântul victimei.

Aceste cauze sunt situatii sau împrejurari în care este comisa fapta producatoare de prejudicii si care determina lipsa unei conditii esentiale, de regula, a vinovatiei, pentru ca fapta sa fie considerata ilicita si, drept urmare, sa angajeze raspunderea civila a autorului acesteia.

Cât priveste primele doua cauze, care fac subiectu proiectului nostru si pe care le vom trata in continuare ,în prezent nu au o consacrare legala în Codul civil, fiind, însa definite în Codul penal si explicate de doctrina si jurisprudenta din domeniu. Datorita acestei situatii normele Codului penal referitoare la legitima aparare (art. 22) si cele privind starea de necesitate ( art. 23) constituie dreptul comun pentru materia civila, fiind aplicabile, în acest domeniu, prin analogie.

Proiectul Noului Cod civil preconizeaza doar sa evoce legitima aparare (art.1100) si starea de necesitate (art.1101).