Locul, rolul si importanta Organizatiei Natiunilor Unite in sistemul international contemporan

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Locul, rolul si importanta Organizatiei Natiunilor Unite in sistemul international contemporan.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 39 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Drept

Cuprins

Cuprins
CAPITOLUL I:
ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE.
Secţiunea 1: Introducere pg. 4.
Secţunea 2: Caracteristici ale organizaţilor internaţonale pg. 6
Secţiunea 3: Organizaţii internaţionale interguvernamentale
si neguvernamentale pg. 8
Sectiunea 4 : Categorii de organizaţii internationale pg. 11
CAPITOLUL II: FORMAREA, ROLUL ŞI TRǍSǍTURILE CARACTERISTICE ALE ORGANIZAŢIEI NAŢIUNILOR UNITE.
Secţiunea 1: Înfiinţarea Societăţii Naţiunilor (Ligii Naţiunilor) pg. 16
Secţiunea 2: Eşecul Ligii Naţiunilor şi punerea bazelor Organizaţiei Naţiunilor Unite pg. 19
Secţiunea 3: Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite pg. 21
Secţiunea 4: Organisme subsidiare ale O.N.U pg. 24
Secţiunea 5: Conducerea executivă a Organizaţiei Naţiunilor Unite pg. 26
Secţiunea 6: Lărgirea bazelor de activitate a Organizaţiei Naţiunilor pg. 33
CAPITOLUL III: ROLUL ONU ÎN CREŞTEREA COOPERǍRII ÎNTRE STATELE MEMBRE
Secţunea 1: Principiul cooperării internaţionale pg. 34
Secţiunea 2: Concluzii pg. 37

Extras din document

CAPITOLUL I - ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE

Secţiunea 1 - Introducere

Organizaţiile internaţionale reprezintă elemente relativ noi ale sistemului mondial, deşi principiul instituţionalizării raporturilor dintre entităţile statale, prin intermediul asocierii, a apărut încă din antichitate. Ele reprezintă o reacţie la anarhia care rezultă din conflictele internaţionale, un răspuns la necesitatea organizării politice a societăţii internaţionale, o asociere între state în vederea realizării unui scop comun.

Prima organizaţie internaţională a luat naştere în anul 1865 sub denumirea de Uniunea Telegrafică Internaţională1 , în principal datorită necesităţii creării unui cadru reglementar care să permită comunicarea între utilizatori ai unor servicii de telecomunicaţii situaţi în ţări diferite.

Prima mare organizaţie politică internaţională cu vocaţie universală a luat naştere la sfârşitul primului razboi mondial, în anul 1919, în urma Tratatului de la Versailles, sub denumirea de Societatea Naţiunilor, ce avea ca principală misiune păstrarea păcii în lume, iar după anul 1945, numărul lor a crescut semnificativ, în special la nivel regional şi subregional.

Fie că este vorba despre O.N.U., fie despre U.E., organizaţiile internaţionale nu reprezintă nici o continuare cu alte mijloace a politicilor de forţă tradiţionale, după cum afirmă unii teoreticieni, parafrazându-l pe Clausewitz, nici expresia unui proces de evoluţie la un nivel nou, acela al superstatului global sau regional, ci ele permit statelor să abordeze împreună probleme comune, în cadrul unui proces decizional colectiv, chiar dacă unele dintre ele, de fapt, divid în loc să unifice. De altfel, cooperarea internaţională multilaterală constituie fundamentul unui sistem mondial stabil.

Având în vedere natura complexă a ameninţarilor cu care se confruntă societatea contemporană , ce necesită o abordare coordonată şi utilizarea unor resurse în

1. precursorul U.I.T

oferirea cărora un singur guvern ar întâmpina dificultăţi, necesitatea unei astfel de cooperări este resimţită în mod evident în domeniul securităţii.

Din aceste motive, problematica organizaţiilor internaţionale de securitate trebuie să reprezinte unul dintre punctele centrale ale dezbaterilor ce se desfăşoară în comunitatea internaţională.

O dată cu cu modificările caracteristicilor mediului de securitate a avut loc şi transformarea Organizaţiilor internaţionale, în special a celor din domeniul securităţii. Astfel, strategiile au fost adaptate la provocările mediului de securitate (N.A.T.O., U.E., O.N.U., O.S.C.E. etc.) iar numărul de membrii a sporit (N.A.T.O. şi U.E.).

În lupta împotriva terorismului internaţional, organizaţii precum Uniunea Europeană, Organizaţia Naţiunilor Unite sau Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa nu s-au rezumat doar la elaborarea unor documente, ci au analizat şi au implementat modalităţi de cooperare în lupta împotriva terorismului internaţional, în timp ce altele (C.S.I., G.U.A.M., C.E.N.C.O.O.P., S.E.E.C.P. etc.) nu şi-au mai făcut auzită vocea pe scena internaţională cu aceeaşi forţă ca în anii precedenţi.

Totuşi, multe dintre organizaţiile create în scopul guvernării naţionale şi internaţionale, precum O.N.U., au acum 30-60 de ani vechime, astfel că, intrând în noul mileniu, ne putem întreba cât de eficiente sunt acestea, într-o lume din ce în ce mai globalizată.

Fisiere in arhiva (1):

  • Locul, rolul si importanta Organizatiei Natiunilor Unite in sistemul international contemporan.doc