Locul și Rolul Consiliului Județean în Sistemul Organelor Administrației Publice Locale în România

CAPITOLUL I

ISTORIC PRIVIND ADMINISTRATIA PUBLICA ÎN ROMÂNIA, CU PRIVIRE SPECIALA ASUPRA CELEI DE LA NIVEL JUDETEAN

Sectiunea I

Perioada secolelor al XVI-lea si al XIX-lea

Forme ale organizarii administrative la nivel local regasim în tara noastra înca din secolul al XVI-lea.

Este un adevar atestat de documente, scrieri si legiuiri, si anume ca în tinuturile locuite de-a lungul secolelor de poporul nostru, s-au întâlnit forme evoluate de organizare administrativ-teritoriala, de realizare a administratiei publice. ca au functionat institutii moderne. Între acestea, un moment de referinta îl reprezinta, fara îndoiala, anul 1864, când luminatul Domnitor Alexandru Ioan Cuza a asezat statul proaspat edificat prin unire în rândul natiunilor avansate ale Europei, prin reformele legislative pe care le-a promovat.

În ceea ce priveste institutia care face obiectul prezentei lucrari, trebuie subliniat ca împartirea tarii pe judete nu este o institutie noua, creatie a vremurilor moderne. Documente care dateaza din secolul al XVI-lea ne arata ca atât Muntenia cât si Moldova, erau împartite în regiuni administrative, care erau puse sub conducerea unor  capitani de judete. În subordinea lor erau capitanii de plaiuri, comandati militari si administratori. În Moldova alaturi de capitani de judete se aflau pârcalabul, care în unele cazuri exercitau si atributii de administratori si de judecatori ai cetatii. Domnitorul Munteniei, Constantin Mavrocordat, a desfiintat în anul 1739 institutia capitanului cu caracter militar si a numti în fiecare judet câte doi ispravnici care cumulau functia de administratori si judecatori. Functia de ispravnic a înlocuit si în Moldova pe cea de pârcalab.

Modalitatea de alegere a ispravnicilor pâna în anul 1790 era tragerea la sorti iar Domnul numea pe unul caruia îi da o carte de ispravnicie.

Fiecare ispravnic, la intrarea în slujba, îsi numea ca ajutoare mai multi zapcii, care îndeplineau atributii administrative.

Ideea de autonomie locala o regasim, pentru prima data, în Regulamentele Organice.

Prin Regulamentul Organic din 1 aprilie 1831, s-a încuviintat de catre Obsteasca Adunare a tarii ca denumirea de ispravnic sa fie înlocuita cu cea de ocârmuitor iar cea de zapciu cu cea de subocârmuitor de plasa, atributiile mentinându-se neschimbate. Se schimba si modul de alegere, în sensul ca ocârmuitorul se propunea de Sfatul administratival fiecarui judet, care reprezenta ceea ce este azi consiliul judetean, iar Domnitorul numea, din cei doi care fusesera propusi, pe unul care sa îndeplineasca functia respectiva.

Anul revolutionar 1848 aduce si el unele modificari în aceasta materie. Astfel, ocârmuitorii de judete îsi schimba numele în administratori iar subocârmuitorii în subadministratori, care, ca si la schimbarile savârsite prin Regulamentul Organic îsi conserva atributiile.

În anul 1860 se realizeaza o noua organizare administrativa, dupa principiile din apus. Administratorul dobândeste numele de prefect, pastrându-si aceasta denumire pâna în 1864 când se adopta legea pentru consiliile judetene.

Judetul a reprezentat, si înainte si prin Regulamentul Organic, o subdiviziune teritoriala, o circumscriptie administrativa.

Prin articolul 1 al legii pentru consiliile judetene din 1864, pentru prima data judetele îsi schimba statutul, devenind persoane juridice.

Li se recunostea, prin acea lege cu caracter descentralizator, posibilitatea de a avea un patrimoniu propriu si se creeaza un nou organ administrativ si anume consiliul judetean, competent sa reprezinte interesele locale, mai ales pe cele economice ale judetului.

Sectiunea a II-a

Consiliul judetean potrivit Legii pentru consiliile judetene din 2 aprilie 1864 si a reglementarilor ulterioare

A) Notiuni introductive privind consiliile judetene

Potrivit legii din 1864 si a reglementarilor ulterioare, organele la nivelul judetului prin care se exercitau atributiile ce fusesera conferite judetului erau:

a) autoritati administrative deliberative-respectiv consiliul judetean si delegatiunea judeteana;

b) autoritati administrative executive-prefectul judetului si administratorul.

Consiliul judetean a fost creat prin Legea pentru consiliile judetene, din 2 aprilie 1864. Legea din 31 martie 1872 prevedea un numar fix, de 12 consilieri, alesi câte trei de catre fiecare colegiu electoral de adunare .

Ca organ deliberativ, consiliul judetean se întrunea periodic, potrivit articolului 1 din lege si reprezenta interesele locale, colective si economice ale judetului. Din interpretarea acestei dispozitii rezulta statutul consiliului judetean de persoana morala de drept public.