Luarea de Mită

Capitolul I

Infracţiunile de corupţie

1. Scurt istoric al infracţiui de corupţie

Evoluţia fenomenului se află în strânsă concesiune cu dinamica intregului ansamblu social constituind o reflectare indirectă a carenţelor şi disfuncţionalităţilor acestuia, dacă urmărirea judiciară şi acţiunea disciplinară contra indivizilor corupţi pot elimina infractorul, dar nu pot eradica fenomenul, combaterea sa nu poate fi realizată eficient decât prin redresarea economică, politică şi morală a societăţii ca premisă hotărâtoare pentru a asigura respectarea legii de către cetăţeni imbunătăţind măsurile menite să asigure un trai decent, combinate cu o preocupare constantă de impunere a legii penale.

Această acţiune trebuie dusă in plan social-cultural, in plan juridic şi politic1.

Activitatea de prevenire trebuie să fie hotărâtă, fără compromisuri, dar şi transparentă şi dusă într-un cadru legal, cu respectarea demnităţii umane şi a prezumţiei de nevinovăţie, sub privirea şi controlul societăţii civile.

Planul socio-cultural cuprinde educaţia şi cultura, promovarea valorilor umane şi culturale. Acest plan vizează obiective pe termen lung. Opinia publică trebuie avizată ca acest segment al criminaliţăţii conduce la prejudicierea gravă a procesului de trecere către o societate democratică.

În plan juridic există instrumente punitive pentru combaterea corupţiei adoptate după 1990, dintre care amintim:

- Decretul Lege nr.15/1990 privind urmărirea, judecarea şi pedepsirea unor infracţiuni de speculă;

- Decretul Lege nr.41/1990 privind asigurarea unui climat de ordine şi legalitate;

- Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului;

- Legea nr.11/1991 pentru combaterea concurenţei neloiale;

- Legea nr.118/1992 pentru aderarea României la Convenţia asupra substanţelor psihotrope din 1971 şi la Convenţia contra traficului ilicit de stupefiante şi substanţe psihotrope din 1988;

- Ordonanţa Guvernului 27/1992 privind unele măsuri pentru protecţia patrimoniului cultural naţional;

- Legea nr. 26/1994 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române;

- Legea nr. 87/1994 privind combaterea evaziunii fiscale;

- Legea nr. 55/ 1995 pentru accelerarea procesului de privatizare;

- Legea nr. 21/1996 Legea concurenţei;

- Legea nr.31/1996 privind regimul monopolului de stat;

- Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie;

- Hotărârea Guvernului nr. 763/2001 prin care s-a infinţat Comitetul Naţional de Prevenire a Criminalităţii la nivel naţional – în cadrul căruia s-a constituit Grupul central de analiză şi de coordonare a activităţilor de prevenire a corupţiei;

- Hotărârea Guvernului nr. 1065/2001 privind aprobarea Programului naţional de prevenire a corupţiei şi a planului naţional de acţiune împotriva corupţiei;

- Ordonanţa de Urgenţă nr. 43/2002 privind Parchetul Naţional Anticorupţie.

La nivelul politicii penale, în domeniul criminalităţii economice şi a corupţiei se urmăreşte, în mod deosebit:

1. Adoptarea standardelor internaţionale în materialul sancţionării corupţiei, a crimei organizate şi a “spălării banilor”2 :

Necesitatea acestui demers are la bază o serie de factori care nu pot fi neglijaţi:

- evoluţia mereu ascendentă a criminalităţii orientate spre profit trebuie stopată prin impactul severităţii pedepsei. În acest sens se impune scoaterea din textele de incriminare a pedepsei cu amendă (uşor de plătit pentru cei care dispun de bani “negri”) şi înăsprirea pedepselor cu închisoarea în funcţie de gravitatea faptei ( o mai bună individualizare a pedepsei );

- unei perioade de tranziţie căreia îi este specifică anemia socială trebuie să-i corespundă o politică penală în spiritul curentului neoclasic ce îşi face simţită prezenţa în Europa;

- aderarea, în perspectiva la organismele Comunităţii Europene implică, în mod necesar, o armonizare legislativă. Adoptarea standardelor europene ar rezolva în mod adecvat anumite raporturi între instituţiile implicate.