Managementul Resurselor Umane

INTRODUCERE

Asigurarea calităţii a fost identificată ca o necesitate, mai întâi în economie, şi apoi , adevenit o preocupare şi pentru alte domenii, inclusiv pentru învăţământ. În contextul reformei educaţionale din ţara noastră, cunoştinţele, mai exact, conţinuturile instructiv-educative, nu mai sunt elementul central al activităţilor de proiectare didactică la macronivel. În contextul educaţional actual, „a şti” nu mai este un scop în sine, ci un factor intermediar care asigură premisele pentru „a şti să faci”, „a şti să fii” şi „a şti să devii”. Educaţia este activitatea de disciplinare, cultivare, civilizare şi moralizare a omului, iar scopul educaţei este de a dezvolta în individ toată perfecţiunea de care este susceptibil ( Kant, 1992, p.17 ).

Lucrarea de faţă îşi propune să prezinte o abordare integrată a unui sistem de management şi evaluare a resurselor umane, luând în considerare posibilităţile existente, cu avantajele şi dezavantajele lor, reuşind să arate care sunt modalităţile de realizare a acestui proces la nivelul unei instituţii publice. Pornind de la tema evaluării resurselor umane, am avut în vedere modalităţile concrete prin care se realizează evaluarea cadrelor didactice din GRĂDINIŢA DE COPII, NR.211, Bucureşti, proces ce are influenţă deosebită asupra unei imense activităţi. Printre cele mai eficiente modalităţi de evaluare a cadrelor didactice le-am considerat a fi:

- Culegerea unor informaţii necesare caracterizării procesului de evaluare;

- Contactul cu Doamna Director a instituţiei, responsabilă de acest proces;

- Studierea literaturii de specialitate şi a legislaţiei în vigoare;

Toate aceste informaţii au menirea de a prezenta modul în care sunt evaluate toate resursele umane dintr-o instituţie publică. Pentru evaluarea cadrelor didactice vom începe de la noţiunea de sistem, astfel încât perturbarea unui element din sistem duce la perturbarea întregului sistem.

Capitolul I: Evaluarea resurselor

umane – noţiuni introductive

1. 1. Resursele umane – element definitoriu al sistemului

Rolul resurselor umane este clar şi în ceea ce priveşte implicarea lor în creşterea eficienţei: „oamenii sunt resursele active ale organizaţiei, deoarece potenţialul lor, experienţa şi pasiunea oamenilor, iniţiativele şi dezvoltarea lor contribuie activ la creşterea eficienţei şi eficacităţii organizaţionale”.

Resurselor umane le sunt asociate noţiuni care relevă importanţa lor. Numeroşi autori le caracterizează ca fiind „importante”, „unice”, iar Aurel Manolescu a sintetizat printr-o afirmaţie simplă toate meritele acestora: „resursele umane reprezintă organizaţia.”

1. 2. Managementul resuselor umane –delimitări conceptuale

Cel mai des utilizat termen care descrie activitatea ce se desfăşoară pentru folosirea întregii capacităţi a resurselor umane este „managementul resurselor umane”. Acesta „constă în ansamblul proceselor prin care se detremină necesarul de personal al organizaţiei pe termen scurt, mediu şi lung, prin care se previzionează evoluţia resurselor umane interne şi a celorlalţi stakeholderi individuali (resurse umane externe), prin care se asigură obţinerea, utilizarea, motivarea, evaluarea, promovarea, perfecţionarea, dezvoltarea, securitatea, protejarea, comunicarea lor şi dezvoltarea unor culturi organizaţionale performante subordonate care îndeplinesc obiectivele strategice ale organizaţiei”.