Manifestarea criminalității organizate pe plan internațional și pe plan intern

Considerații preliminare

În ultimul deceniu al secolului al XX-lea a avut loc o schimbare veritabilă în toate domeniile economic-sociale în special a modului de viață și a gândirii. O doctrină veche ce înăbușea drepturile și libertățile cetățenești s-a prăbușit și o alta, opusă a invadat spațiile geografice în special Europa de Est și chiar și Africa, Asia și America Latină. Bineînțeles că această schimbare s-a revărsat și asupra infracționalității, având în vedere și faptul că acesta reprezintă suma unui ansamblu de factori favorizatori. Tendința de globalizare a comerțului, a piețelor financiare, a drepturilor omului a provocat dispariția limitelor dintre regional, național și internațional, făcând ca lumea să devină aproape un stat, și pătrunderea problemelor politice, sociale și economice astfel încât să fie imposibil de separate. În acest cadru, globalizarea, evident s-a extins și în sfera criminalității și astfel a apărut crima organizată atât la nivel transnațional cât și la nivel transcontinental.

Această tipologie de infracționalitatea s-a îndreptat către anumite domenii favorizate de către sfera globalizării ca de exemplu: traficul illicit de arme, traficul de stupefiante, traficul de material nucleare, furtul și contraband cu mașini scumpe sau obiecte de patrimoniu cultural, spălarea banilor, pedofilia, prostituția, răpirea vedetelor sau a oamenilor de afaceri în scopul șantajului și extorcării de fonduri, pirateria camioanelor și a vaselor maritime, corupția din companiile multinaționanle, pervertirea responsabililor uvernamentali, furtul de bani prin intermediul tehnologiei etc.

Crima organizată a luat un aspect mondializat ș ia pus în umbră suveranitatea statelor, a tulburat siguranța public și buna desfățurare a activităților din indtituțiile sociale, politice și economice. Acest fenomen a evoluat tot mai mult, trecând de la domeniile tradiționale precum camăta, prostituția, jocurile de noroc la furtul obiectelor de artă, comerț cu animale rare, fraudă cu cărți de credit etc.

Criminalitatea organizată, pe lângă fenomenul uridic în sine, este strâns legată și de existența unui fenomen sociologic al crimei organizate. Nu este ușor nici să se cuantifice și nici să se desfinească cele două fenomene, căci în afară de unele trăsături pe care le au în comun, natura, motivele și originea crimei organizate diferă de la o țară la alta. Stratificarea social, poziția geografică,, diversitatea cultural, demografia sunt diverse și acestea pot genera diferite abordări conceptual atât în privința criminalității organizate cât și în privința reacției sociale.

Pentru a defini conceptul de ”crimă organizată” , specialiștii în acest domeniu au luat drept punct de referință lucrarea ”Mafioții din Vicaria” care a fost scrisă de Giuseppe Rizzoleto și Gaetano Mosca și în care acest concept era definit ca „existența unor grupuri de infractori, structurate în idea înfăptuirii unor activități ilegale, conspirative, având drept scop principal obținerea de proofituri ilicite la cote deosebit de ridicate” (I. Bidu, 2004, pg. 14).

În Franța, în cadrul colocviuluui de la St. Coud, crima organizată apare ca fiind „orice întreprindere sau grup de personae angajate într-o activitate continuă ilegală, care are ca scop principal realizarea de profituri, indifferent de frontierele naționale” (I. Lascu, L. C. Lascu, 2002, pg. 20), însă această definiție a fost blamată deoarece nu conținea și condiția de structură organizatorică a grupului criminal.

Poliția germană adaugă o definiție destul de important în anul 1996 și anume „orice grupare de personae care au decis în mod conștient și deliberat să coopereze în vederea desfășurării de activități ilegale pentru o perioadă de timp, împărțindu-și sarcinile între membrii săi, utilizând adesea sisteme ale suprastructurii modern, în scopul de a obține structure substanțiale într-un mod cât mai rapid posibil” (Ibidem) , dar și aceasta a fost criticată deoarece nu conținea elementul de violență care era necesar în atingerea scopurilor organizațiilor.

De-a lungul timpului, la cea de-a V-a Conferință a ONU privind prevenirea criminalității și tratamentul infractorilor, a fost emisă o rezoluție special numită ”Crima ca formă de afaceri” în care se pune accentual pe patru criteria care definesc crima organizată și anume: scopul (câștigurile substanțiale), legăturile ( bine structurate), specific (stabilirea de atribuții), nivelul ( ocuparea participanților în anumite funcții superioare în societate) și astfel rezultând următoarea definiție; „Crima organizată este reprezentată de cadrul unui grup de trei sau mai multe personae cu legături de tip ierarhic sau relații personale care permit liderilor lor să realizeze profituri sau să controleze teritorii sau piețe, interne sau străine, prin violență, intimidare sau corupție, pentru a infiltra în economia legitimă fenomene infracționale ca: traficul și consumul illicit de droguri, traficul de personae, spălarea banilor ( ) (I. Bidu, 2004, pg. 20).

O altă concepție definește crima organizată ca fiind ”o activitate ilegală sistematică, desfășurată în scopul obținerii de profit la scară locală, națională, interstatală sau internațională” (V. Pașca, 2006, pg. 146).

Secretarul general ONU, Boutros Boutros-Ghali, spune despre crima organizată că ”a devenit predominant transnațională, în conformitate cu ultimele rapoarte ale Națiunilor Unite, în vreme de aplicarea legii a rămas predominant sau națională” (Ibidem).

Analizată ca o apariție neomogenă, crima organizată are o structură internă diferențiată și pornește de la grupuri organizate adică formate din infractori profesioniști, până la structure mafiote, având toate anumite caracteristici specifice obligatorii care fac și difrența dintre grupurile de indivizi ce se asociază întâmplător și crima organizată și anume:

- Sunt stabilite în cadrul unor asociații infracționale;

- Au o anumită organizare internă și o anumită diviziune a rolurilor între membrii;

- Există o continuitate și o organizare a activității infracționale;

- Scopul asocierii infracționale este acela de a obține câștiguri importante;

- Activitatea infracțională este una profesionalizată.