Mărfurile contrafăcute

Cuvânt înainte

Pirateria este un fenomen din ce in ce mai prezent. El vizează, într-un fel sau altul, fiecare cetăţean, este prezent în toate ramurile şi activităţile economice şi cu siguranţă ne priveşte pe toţi. Pentru a preveni acest fenomen trebuie să înţelegem mai întâi care sunt premisele apariţiei sale.

Pirateria şi contrafacerea sunt acţiuni ilegale de reproducere neautorizată a rezultatelor, materiale sau imateriale, ale activităţilor proprietarilor de drept. Aceştia reprezintă personajele cheie vânate de tabăra adversă, cea a piraţilor şi falsificatorilor. Primul grup de personaje cheie este cel al creativilor. Ei sunt cei ce creează opere de artă (muzică, pictură, film) sau cei ce lucrează cu mijoace de expresie artistică şi produc unicate.

A doua categorie este cea a inventivilor, cei care lucrează cu mijloace de realizare tehnică, iar produsele realizate în baza soluţiilor oferite de ei se multiplică la scară industrială. Cei care recunosc și garantează protecție sunt ORDA pentru creativi şi OSIM pentru inventivi. Cei ce au grijă ca beneficiile să fie oferite doar celor îndreptăţiţi şi sancţionează actul piratării şi al contrafacerii sunt Parchetul, Poliţia, Poliţia de Frontieră şi Vama. Un rol important îl joacă, desigur, producătorii/ importatorii şi exportatorii/distribuitorii de produse originale, dar şi consumatorii finali. Iar piraţii şi falsificatorii sunt cei care produc şi distribuie produse piratate şi contrafăcute.

De la produse farmaceutice până la piese auto, de la articole vestimentare până la CD-uri cu muzică sau programe de calculator, toate pot fi supuse riscului piratării şi contrafacerii. Deşi termenul de pirat este folosit metaforic în zilele noastre, ceva rămâne neschimbat din vremurile în care cuvântul era folosit la propriu: pirateria este extrem de

profitabilă. De aceea, nu este de mirare faptul că un număr din ce în ce mai mare de persoane o practică, cu atât mai mult cu cât acestea sunt în special tineri. Profitul este ademenitor. Ca în orice fenomen, în piraterie şi contrafacere există o relaţie de cauză-efect, iar enunţul ei este foarte simplu:“Pirateria va exista atât timp cât există oameni dispuşi să cumpere produse piratate” Aceasta este poate problema cea mai mare pe care trebuie să o combată autorităţile. Riscurile la care se expun cei ce cumpără produse piratate sau contrafăcute sunt mari. Şi de multe ori cumpărătorii se expun acestor riscuri în deplină cunoştinţă de cauză, ceea ce face şi mai dificilă combaterea fenomenului. Atracţia chilipirului, a unui brand renumit pe care poţi să-l ai pentru câţiva bani, a filmului pe care vrei să-l vezi la cinema, dar preferi să-l iei pe un disc inscripţionat cu markerul la jumătate de preţ sau să îl descarci gratis de pe internet, a piesei de maşină “no name” pe care poţi să o ai imediat pentru câteva bancnote, nu sunt altceva decât o cauză, un mobil ce alimentează la nivel social pirateria şi contribuie la creşterea acestui fenomen.

Este, de cele mai multe ori, o cale fără întoarcere către o lume subterană şi necontemporană, în totală neconcordanţă cu premisele secolului în care trăim. Pentru că un lucru este sigur:Un produs piratat poate aduce un câştig imediat, însă pe termen lung...

Definitia marfurilor contrafăcute, piratate şi a contrafacerii

Contrafacerea de produse industriale are rădăcini adâncini în trecut. Tendinţa şi dorinţa de imitare, reproducere se gaşeşte de-a lungul vremii in majoritatea culturilor.Produsele industriale (bijuterii, pietre pretioase s.a.) au fost contrafacute din timpuri vechi ,deoarece fiecare generaţie tinde să falsifice produsele pe care le doresc si nu are posibilitatatea de ale procura. În ultimul deceniu însa contrafacerea mărfurilor industriale a luat proporţii inimaginabile şi s-a raspandit in aproape toate ţarile lumii.

Potrivit Legii 344/2005, marfurile care aduc atingere unui drept de proprietate intelectuala sunt marfurile contrafacute, marfurile-pirat si marfurile care aduc atingere drepturilor asupra unui brevet de inventie sau unui certificat suplimentar de protectie ori unei indicatii geografice sau unui brevet de soi.

Marfurile contrafacute sunt definite de lege precum urmeaza:

a) orice marfa, inclusiv ambalajul sau, care poarta, fara autorizare, o marca identica ori care nu se deosebeste în aspectele sale esentiale de o marca de produs sau de serviciu legal înregistrata pentru acelasi tip de marfa si care, din acest motiv, încalca drepturile titularului acestei marci;

b) orice simbol al unei marci de produs sau de serviciu (inclusiv logo, eticheta, autoadeziv, brosura, instructiuni de utilizare sau document de garantie care poarta un astfel de simbol), chiar daca este prezentat separat si care se afla în aceeasi situatie cu marfurile prevazute la lit. a);

c) orice ambalaj care poarta marci de produse contrafacute, prezentate separat, în aceleasi conditii ca si marfurile definite la lit. a). In intelesul legii, marfuri-pirat sunt toate copiile fabricate fara consimtamântul titularului dreptului sau al persoanei legal autorizate de acesta în tara de producere si care sunt executate, direct ori indirect, dupa un produs purtator al dreptului de autor sau al drepturilor conexe ori al unui drept asupra modelelor si desenelor industriale, daca realizarea de astfel de copii ar constitui o încalcare a dreptului de proprietate intelectuala respectiv.

O definiţie universal acceptată a contrafacerii nu există, sunt însa definiţii diferite ale termenului si ale activitaţlor care sunt în strânsă legătură cu aceasta.uneori interesul variază în funcţie de contextul în care este folosit. În ţările vorbitoare de limbă engleză, termenul “contrafacerie” este folosit în primul rând pentru încălcarea flagrantă a mărcilor în timp ce “pirateria”se foloseşte mai mult în legătură cu dreptul de autor. O definiţie mai recentă a contrafacerii adoptată de către Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC), în art. 51 din Acordul TRIPS menţionează după cum urmează: “Contrafacerea mărcilor comerciale ale produselor înseamnă orice fel de marfă, inclusiv ambalaj care poartă, fără a avea autorizaţie, omarcă comercială care este identică cu marca comercială legal înregistrată pentru produsele respective sau care nu se poate distinge înceea ce priveşte aspectele sale esenţiale de o astfel de marcă comercială şi care, în consecinţă, îcalcă drepturile proprietarului mărcii comerciale în discuţie, sub incidenţa legilor ţării în care se face importul.”

În condiţiile vieţii economice moderne a noului mileniu, contrafacerea mărfurilor industriale cunoaşte o situaţie înfloritoare, fără precedent datorită unor numeroşi factori generali tuturor grupelor şi subgrupelor de mărfuri sistematizaţi în׃ factori fizico-geografici, tehnici, economici, socio-economici şi politici. Aceşti factori generali se intercondiţionează cu un număr mare de factori specifici fiecărei grupe având în vedere gradul înalt de tehnicitate al acestora.