Metode alternative de soluționare a conflictelor

INTRODUCERE

Metodele alternative de soluționare a conflictelor sunt niște căi alternative declarate de legea Republicii Moldova și nu numai, deoarece și alte state ale lumii recunosc pe lîngă instanțele sale naționale și cele alternative, adică modalități alternative de soluționare a conflictelor, litigiilor, neînțelegerilor dintre două sau mai multe părți. Metodele date de soluționare a conflictelor sunt deseori mult mai rapide și mai puțin costisitoare, aceste metode economisesc timp, distanțe, simplifică procedura și multe alte formalități pot fi excluse la libera alegere a părților aflate în conflict.

În lucrarea dată ne vom referi la doar patru modalități alternative de soluționare a conflictelor, aceste căi alternative după cum cunosc eu în Republica Moldova pe larg sunt aplicate, inclusiv sunt și reglemetări legale de care părțile într-un conflict pot să se conducă sau să-și bazeze în totalitate după anumite principii, litigiul apărut să-l reglementeze după o anumită procedură impusă de legile, regulamentele și alte norme specifice din domeniul dat din Republica Molodova.

Metodele alternative apar ca o necesitate de a rezolva unele conflicte fără a implica autoritățile publice ale statului, altă ideie este acea de păstrare a confidențialității dintre părți, și nu în ultimă măsură dorința oamenilor de a soluționa un conflict pe cale pașnică, în mod civilizat fără a fi impuși la unele constrîngeri din partea statului.

Principiul de bază al metodelor alternative este consemțămîntul liber exprimat al părților de a merge la soluționarea conflictelor printr-o cale alternativă, adică una mai ușoară, mai rapidă, mai ieftină și poate în unele cazuri mult mai corectă mai justă, fiind rezolvate problemele în baza principiului echității.

Metodele alternative de soluționare a conflictelor sunt deseori aplicate deoarece persoanele care doresc rezolvare cît mai rapidă și justă a cauzelor evită instanțele de judecată, deoarece pe rolul instanţelor de judecată a crescut în mod dramatic numărul dosarelor, sistemul judiciar fiind copleşit de creşterea fără precedent a numărului litigiilor dintre persoane fizice sau juridice iar eficienţa justiţiei aflându-se într-un moment de cumpănă. Numărul litigiilor se mărește din an în an, corectitudinea acestora deseori nu se bazează pe principiile obiective, astfel persoanele caută unele căi obiective pe care se le folosească pentru a soluționa conflictele sale, deseori persoanele aleg persoana care să soluționeze disputa, ceea ce într-o instanță de judecată este imposibil.

Deci problemele de bază în lucrarea dată se bazează pe explicare căilor alternative de soluționare a conflictelor, definirea lor, explicare procedurilor și modalităților prin care persoanele fizice sau juridice pot soluționa un conflict.

Moldalitățile alternative de bază sunt:

• Medierea

• Negocierea

• Concelierea

• Arbitrajul

Cum spuneam mai sus, aceste căi alternative de soluționare a conflictelor sunt importante prin faptul că persoana poate să o aleagă la dorința proprie și la necesitate în funcție de problemele iscate intre cei aflați într-o dispută.

Aceste procese sunt mult mai relaxante, adică nu provoacă stres pentru părți, însă sunt la fel de obligatorii ca și o hotărîre a instanțe de judecată.

Prețul proceselor date sunt relativ mai mici, adică nu există taxele legale, există daor o remunerare a persoanei ce nemijlocit se ocupă de ameliorarea conflictului dintre părți. Rapiditatea se exprimă prin faptul că părțile pot alege modalitatea de desfășurare a proceselor, locul (birou, cafenea, centru comercial, în alte locuri de agrement, șantiere), timpul (ora tîrzie, ora dimineței), intervalul de timp de la începerea și incetarea disputelor (perioada totală).

Medierea, negocierea, concelierea și arbitrajul sunt ca o alternativă față de monopolul instanțelor de judecată în soluționarea conflictelor, ele găsindu-şi utilitatea cu privire la drepturi asupra cărora părţile pot dispune.

1. Medierea ca metodă alternativă de soluționare a conflictelor

Medierea este în general definită drept intervenţia într-o negociere sau conflict a unei terţe persoane neutre, imparţiale şi fără putere de decizie (mediatorul), care asistă părţile implicate şi le ajută să ajungă în mod voluntar la o înţelegere mutual acceptată, în vederea încheierii conflictului. În literatura de specialitate, într-o altă definiţie, medierea este o negociere asistată. Christopher W. Moore vede medierea ca pe un dialog sau negociere cu implicarea unei terţe părţi, afirmând că fără negociere nu există mediere.

Prin mediere înțelegem o formă alternativă de rezolvare a disputelor între două sau mai multe părți ce doresc să ajungă la o înțelegere, cu ajutorul unei terțe persoane, specializate în calitate de mediator. Disputele pot implica (din punct de vedere al părților) state, organizații, comunității, indivizi.

Potrivit legislației Republicii Moldova, și anume legea nr. 134 din 14.06.2007 cu privire la mediere, prin mediere înțelegem modalitate alternativă de soluţionare a conflictului dintre părţi pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane.

Medierea se bazează pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele şi să le acorde asistenţă în soluţionarea conflictului prin obţinerea unei soluţii reciproc acceptabile, eficiente şi durabile.

Părţile pot recurge la mediere benevol, inclusiv după pornirea unui proces în instanţa judecătorească sau arbitrală, în orice fază a acestuia, convenind să soluţioneze, pe această cale, orice conflict în materie civilă, comercială, de familie, contravenţională, penală, precum şi în alte materii, în condiţiile legii.

În orice convenţie, părţile pot prevedea o clauză de mediere. Validitatea clauzei de mediere este independentă de validitatea convenţiei.

Autorităţile, inclusiv cele judecătoreşti, vor informa părţile asupra posibilităţii şi avantajelor folosirii procedurii de mediere şi le vor recomanda să recurgă la aceasta pentru soluţionarea conflictelor dintre ele.

Medierea se efectuează în baza principiilor accesului liber şi egal la această procedură, liberului consimţămînt, confidenţialităţii, imparţialităţii, neutralităţii, independenţei şi liberei alegeri a mediatorului.

Persoana care doreşte să desfăşoare în mod profesionist activitate de mediator are obligaţia de a absolvi cursurile de pregătire iniţială a mediatorilor şi de a fi atestată de către Consiliul de mediere.