Mijloace de probă în procesul penal - interpretări și înregistrări audio - video

1. Mijloacele de proba

Probele, adica faptele si imprejurarile care servesc la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei penale, nu ar ajuta la stabilirea adevarului si in final la solutionarea cauzei penale daca nu ar fi aduse la cunostinta organelor judiciare prin administrarea lor pentru a putea fi folosite.

Indiferent cate probe (fapte si imprejurari) exista care pot conduce la solutionarea cauzei penale, ele nu pot fi administrate daca nu exista mijloace legale de administrare adica mijloacele de proba.

Mijlocul este ceea ce serveste ca unelta pentru realizarea unui scop, cale, metoda, procedeu pentru realizarea unui scop.

Asadar aceste fapte si imprejurari trebuiesc constatate iar instrumentele prin care se realizeaza aceasta constatare sunt mijloacele de proba.

Potrivit art. 64 C. pen. “mijloacele de proba sunt acele instrumente prin care se constata elementele de fapt ce pot servi ca proba”.

Doar o proba pentru a fi administrata are nevoie de un subiect al probei adica persoana care furnizeaza informatii despre proba, cum ar fi spre exemplu cazul martorului, inculpatului.

Mijlocul de proba nu se acelasi lucru cu subiectul probei.

De asemenea, fiecare mijloc de proba are si anumite procedee de administrare.

Uneori, prin acelasi procedeu probator se administreaza mijloace de proba diferite (ascultarea, este un procedeu de administrare a probei atat in cazul inculpatului, invinuitului, cat si in cazul audierii martorilor, partii vatamate, partii civile sau partii responsabile civilmente) .

Alteori, datorita modalitatilor diferite de administrare acelasi mijloc de proba poate conduce la procedee probatorii diferite. (Inscrisurile, pot fi examinate prin cercetare directa, traducere, descifrare sau comparare cu alte scripte, ridicarea sau descoperirea inscrisurilor respective putandu-se realiza prin percheziti¬e ori prin cercetare la fata locului).

O proba nu poate fi administrata decat prin mijloace de proba prevazute de Codul de procedura penala sau prin alte cai.

2. Mijloacele de proba in procesul penal roman

a) Notiunea si importanta mijloacelor de proba in procesul penal

Mijloacele de proba sunt mijloace legale prin care se stabilesc elementele de fapt care servesc la constatarea existentei sau neexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a unei cauze.

Mijloacele de proba nu se confunda cu probele, desi in vocabularul juridic curent, notiunea de proba in sens larg, include atat proba propriu-zisa, cat si mijlocul de proba. Mijloacele de proba sunt doar mijloacele legale prin care se administreaza probele .

Mijloacele de proba se deosebesc de procedeele probatorii, care constituie modul de a proceda in folosirea mijloacelor de proba .

b) Clasificarea mijloacelor de proba

Mijloacele de proba se clasifica in orale, scrise , materiale si tehnice, ultima categorie cuprinzand constatarile tehnico-stiintifice, constatarile medico-legale si expertizele.

Felurile mijloacelor de proba ce trebuie folosite in fiecare cauza penala sunt determinate de natura faptei savarsite si de particularitatile concrete ale acesteia. In procesul penal se intalnesc si mijloace de proba preconstituite, create in vederea eventualei savarsiri a unor fapte prevazute de legea penala cum ar fi actele de stare civila in cazul infractiunilor contra familiei si fisele de amprente digitale pentru identificarea faptuitorilor care au lasat astfel de urme .

Mijloacele de proba pot fi examinate in raport de procedeele, interceptarile si probatorii folosite si pot fi grupate in: declaratii ale partilor si martorilor; inscrisurile, inregistrarile audio sau video; mijloacele materiale de proba si constatarile tehnico-stiintifice, constatarile medico-legale si expertizele.