Moștenirea - oprirea pactelor asupra unei succesiuni viitoare

INTRODUCERE

Dreptul civil este una din ramurile principale ale sistemului unitar al dreptului din Romania, cuprinzand ansamblul normelor juridice care,satornicind egalitatea in drepturi a subiectelor, reglementeaza o sfera larga de raporturi patrimoniale (ce cuprind raporturile de proprietate, cele legate de succesiune si raporturile obligationale) si de raporuri nepatrimoniale (fondate pe drepturile legate de existenta si integritatea fizica si morala a persoanei, drepturile asupra creatiei intelectuale, cele care poarta asupra elementelor de identificare ale persoanei etc.) precum si conditia juridica a persoanei (capacitate civila a persoanelor fizice sau juridice, modurile de infiintare, reorganizare si desfiintare a persoanelor juridice) .

Dintre institutiile mari ale dreptului civil, mostenirea este una dintre cele mai importante, prin varietatea situatiilor si solutiilor pe care le afera, prin multitudinea si complexitatea problemelor pe care le ridica.

Institutia mostenirii este straveche. Privita in perspectiva istoriei, pana la nasterea statului si dreptului, ba chiar pentru forme embrionare-pana la comuna prmitiva aceasta institutie oglindeste in fiecare moment al dezvoltarii ei, conditiile vietii materiale ale fiecarei societati, conditii care, pana la urma, ii determina si ii justifica nasterea si totodata miscarea ei dialectica.

Materia mostenirii a fost dintotdeauna si continua sa fie atragatoare ata pentru jurist cat si pentru nespecialist, prin bogatia problemelor pe care le ridica, prin posibilitatea intreruperii solutiilor oferite, interes care este sporit in conditiile actuale de coexistenta a cel putin trei sisteme de legi corespunzatoare unor etape diferite si anume:

- vechea reglementare a mostenirii , inca in vigoare in multe privinte;

- legislatia in materie in perioada 1945-1989;

- legislatia de dupa Revolutia din Decembrie 1989.

Interesul fata de mostenire, fata de testament, de devolutiunea testamentara, de ansamblul problemelor si detaliilor pe care le inglobeaza aceasta institutie a crescut considerabil in ultimii patru ani, urmare a reconsiderarii notiunii si institutiei in ansamblu, a reconstituirii de fapt si de drept a dreptului de a mosteni, a cresterii valorii de ansamblu a patrimoniului succesoral si nu in ultimul rand, urmare a unei preocupari sporite a leguitorului in materie, a corectarii unor nedreptati din perioadele anterioare si chiar a unor conflicte dintre clase si categorii de mostenitori, conflicte care, in ultima instanta isi pun sau isi pune amprenta asupra vietii sociale in ansamblul ei.

CAPITOLUL I

NOTIUNI GENERALE PRIVITOARE LA MOSTENIRE

SECTIUNEA I

PRECIZARI TERMINOLOGICE

1. MOSTENIRE

Prin mostenire se intelege transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate catre una ori mai multe persoane in fiinta (persoane fizice, persoane juridice ori statul).

Deci, regulile care guverneaza mostenirea se pot aplica numai in cazul mortii unei persoane fizice, nu si in cazul incetarii existentei unei persoane juridice 1).

In locul notiunii de “ mostenire “, in mod frecvent se utilizeaza si notiunea de “succesiune “.

2. SUCCESIUNE

Termenul de “succesiune“ in dreptul civil este susceptibil de mai multe intelesuri.

Intr-o prima acceptiune, larga , care depaseste intelesul notiunii de “mostenire“, prin succesiune se intelege orice transmisiune de drepturi (universala, cu titlu universal sau cu titlu particular) de la o persoana la alta, fie intre vii, fie pentru cauza de moarte.

In acceptiune restransa – si acesta este sensul avut in vedere in materia dreptului de mostenire – prin succesiune sau mostenire, intelegem o transmisiune a patrimoniului , a unei fractiuni a acestuia, ori a unor bunuri determinate, care au apartinut unei persoane fizice decedate, catre una sau mai multe persoane fizice, persoane juridice sau catre stat, in baza unor norme de drept prestabilite.

Deci, prin “succesiune“ ( “mostenire” ), intelegem atat transmisiunea din cauza de moarte (mortis causa), cat si obiectul acestei transmisiuni, iar pe de alta parte, insusi patrimoniul este transmis pentru cauza de moarte – in acest sens se vorbeste de succesiune sau mostenire mobiliara sau imobiliara , de mostenire sau succesiune vacanta.

1) - Vezi , Fr. Deak, Mostenirea legala, Ed. Actami, Buc.,1996,p.3.

3. TESTATOR

Persoana despre a carei mostenire este vorba, defunctul, se mai numeste si “de cuius”, abreviere din formula dreptului roman “is de cuius succesione / rebus agitur“ (cel despre a carui mostenire / bunuri este vorba).

Se mai utilizeaza uneori si termenul de autor, iar in cazul mostenirii testamentare, de testator 2) .