Negocierea și bunele oficii - proceduri de soluționare a diferențelor internaționale

INTRODUCERE

În cuprinsul lucrării am prezentat procedurile de soluționare pe cale pașnică a diferendelor internaționale. Diferendul reprezintă o neînțelegere sau un dezacord declarat între două sau mai multe state cu privire la un drept, o pretenție sau un interes sau, conform Curții Permanente de Justiție Internațională „un dezacord asupra unei probleme de drept au de fapt, o opoziție de teze juridice sau de interese între state”.

Lucrarea este structurată pe 4 capitole: „Proceduri de soluționare a diferendelor internaționale”, „Mijloacele politico - diplomatice”, „Mijloace jurisdicționale”, „Mijloace de soluționare a diferendelor în cadrul organizațiilor internaționale”.

Primul capitol cuprinde 2 subcapitole :„Noțiunea de diferend” ce prezintă noțiunea de diferend precum si cadrul legal al diferendului; „Clasificarea procedurilor de soluționare pe cale pașnică a diferendelor” am prezentat clasificarea noțiunii de diferend.

Capitolele „Mijloace politico - diplomatice”, „Mijloace jurisdicționale”, „Mijloace se soluționare a diferendelor în cadrul organizațiilor internaționale” cuprind mai multe subcapitole în care am prezentat definiția și câteva caracteristici ale fiecărei proceduri de soluționare.

Subcapitolele „Negocierea”, „Bunele oficii”, „Medierea”, „Ancheta internațională”, „Concilierea internațională” sunt mijloace de soluționare pe cale pașnică a diferendelor. Subcapitolele „Arbitraj internațional” și „Juridicția internațională propriu-zisă” prezintă mijloacele jurisdicțională.

În capitolul „Mijloace de soluționare a diferendelor în cadrul organizațiilor internaționale” am prezentat tipurile de mijloace între organizațiile internaționale.

1. PROCEDURI DE SOLUȚIONARE A DIFERENDELOR INTERNAȚIONALE

1.1. Noțiunea de „diferend”

Diferendul reprezintă o neînțelegere sau un dezacord declarat între două sau mai multe state cu privire la un drept, o pretenție sau un interes sau, conform Curții Permanente de Justiție Internațională „un dezacord asupra unei probleme de drept au de fapt, o opoziție de teze juridice sau de interese între state”.

Documentele internaționale ce crează cadrul juridic, alături de definiția de diferend definesc și noțiunea de situație. Conform articolului 34 al Cartei Organizației Națiunilor Unite situația reprezintă „o stare de fapt care ar putea duce la fricțiuni internaționale sau ar putea da naștere unui diferend.”

Unul dintre principiile fundamentale ale dreptului internațional, reglementarea pașnică a diferendelor are în conținut două dintre norme importante: obligația statelor de a reglementa diferendele lor internaționale numai prin mijloace pașnice și alegere a mijloacelor de soluționare.

Documentele internaționale ce reglementează instituția soluționării diferendelor sunt:

- Convențiile de la Haga din 1899 și 1907 privind reglementarea pașnică a conflictelor internaționale

- Pactul Ligii Națiunilor din 1919

- Tratatul de la Versailles

- Carta ONU din 1945 adoptată la San Francisco. și rezoluțiile Adunării Generale

- Convenția de la Stockholm din 1992

- Protocolul privind medierea, concilierea și arbitrajul din 1964 în cadrul Oraganizației Unității Africane.