Cuprins
- Introducere 4
- CAPITOLUL I 6
- Evoluţia preocupărilor pe plan internaţional pentru incriminarea războiului de agresiune 6
- Secţiunea I 6
- Idei şi concepţii politico- juridice şi filozofice privind agresiunea şi războiul de agresiune 6
- Secţiunea II 8
- Războiul ca mijloc de rezolvare a disputelor internaţionale: apologia şi critica acestuia 8
- Secţiunea III 10
- Definirea agresiunii şi agresorului în perioada interbelică de la Conferinţa de pace de la Paris la Pactul Briand- Kellog 10
- Secţiunea IV 14
- Alte încercări de definire a agresiunii 14
- Secţiunea V 19
- De la Tratatul General de renunţare la război la Carta O.N.U. Pactul Briland- Kellong 19
- Secţiunea VI 27
- Conventiile de la Londra pentru definirea agresiunii 27
- Secţiunea VII 29
- Ultimele acţiuni în domeniul dezarmării juridice a agresorului potenţial, întreprinse în anii premergatori izbucnirii celui de- al doilea război mondial 29
- Secţiunea VII 31
- Rezultatele efortului întreprins în cadrul Societăţii Naţiunilor pentru definirea agresiunii şi stăvilirii războiului 31
- CAPITOLUL II 34
- Organizaţia Naţiunilor Unite şi preocupările interzicerii forţei şi ameninţării cu forţa 34
- Secţiunea I 34
- Geneza Organizaţiei Naţiunilor Unite 34
- Secţiunea II 37
- Universalitatea, scopurile şi principiile ONU. 37
- ONU prima organizaţie universală de state 37
- Secţiunea III 46
- Organizaţiile internaţionale şi folosirea forţei 46
- CAPITOLUL III 48
- România – promotor al dezvoltării mijloacelor paşnice în sistemul Naţiunilor Unite 48
- Concluzii 51
- Bibliografie 54
Extras din proiect
Introducere
Organizaţiile internaţionale guvernamentale au apărut şi s-au dezvoltat îndeosebi după cel de al doilea război mondial.
Ideea de organizaţie internaţională o găsim exprimată în diverse proiecte urmărind asigurarea păcii, indicându-se şi mijloacele pentru atingerea acestui scop.
Asemenea proiecte încep să fie concepute încă din sec. al XV-lea. Astfel, în Franţa, Pierre Dubois preconizează în lucrarea “De reccuperatione Terrae sancte” (1305) un arbitraj internaţional care să asigure pacea.
Remarcabil este şi proiectul regelui ceh Podiebrad (1462), care recomandă crearea unei organizaţii internaţionale permanente, compusă dintr-un congres, un consiliu şi o curte de justiţie a cărei funcţie principală trebuie să fie rezolvarea pe cale paşnică a diferendelor dintre state.
În sec. al XVIII-lea oamenii politici au formulat proiectele unor forme de organizare internaţională a statelor europene, bazate pe arbitraj. Un proiect cuprinzător pentru asigurarea păcii perpetue în Europa a fost elaborat de abatele de Saint- Pierre. Acest proiect prevedea adoptarea unui tratat fundamental “Marea Alunita” şi crearea unei adunări generale de plenipotenţiari, ale cărei decizii, luate cu votul majorităţii în exercitarea unor funcţii de mediaţiune şi arbitraj, deveneau obligatorii şi erau susceptibile de a fi executate prin forţă.
La rândul lui, filozoful german Leibnitz(1670, 1676 si 1693) a elaborat mai multe proiecte, cu privire la crearea unei federaţii internationale condusă de către papă şi de către împărat.
Lucrarea publicată de I. Kant (1795) cu privire la pacea perpetuă este binecunoscută. Aici sunt formulate o serie de principii şi metode care să stea la baza unei paci perpetue între state, cum ar fi încheierea unui tratat de pace care să înlăture orice cauze de război; condamnarea achiziţiei de teritorii prin moştenire, schimb, cumpărare sau donaţie; preconizarea dispariţiei armatelor permanente şi a serviciului militar obligatoriu; condamnarea politicii de intervenţie “ în constituţia şi guvernul unui alt stat”; comportarea umană în timp de război.
În secolul XX, sub acţiunea factorilor economici, apar preocupări ale statelor de a crea organizaţii internaţionale, corespunzător evoluţiei relaţiilor dintre ele, datorită expansiunii comerţului internaţional, dezvoltării mijloacelor de comunicaţie şi progresului ştiinţei şi tehnicii în general.
Ca urmare au fost înfiinţate Uniunea Internaţională Telegrafică (1865) şi Uniunea Poştală (1874) care se vor dezvolta necontenit, devenind instituţii specializate din sistemul Naţiunilor Unite.
Crearea organizaţiilor internaţionale cu caracter universal, care urmăresc cuprinderea tuturor statelor şi domeniilor vieţii internaţionale- cum este Societatea Naţiunilor şi îndeosebi O.N.U.- sau organizaţiilor specializate în variate domenii economice şi sociale, precum şi a organizaţiilor regionale cu caracter general, politic, economic sau social, ilustrează cu prisosinţă dimensiunile deosebite cantitative şi calitative ale fenomenului organizaţiilor internaţionale în lumea contemporană.
Factorii principali ce au determinat acest proces sunt necesitatea de a preveni şi de a elimina războaiele, asigurarea păcii şi securitaţii internaţionale, amplificarea cooperării internaţionale în cele mai variate domenii.
CAPITOLUL I
Evoluţia preocupărilor pe plan internaţional pentru incriminarea războiului de agresiune
Secţiunea I
Idei şi concepţii politico- juridice şi filozofice privind agresiunea şi războiul de agresiune
Evoluţia conţinutului termenului de agresiune
Din punct de vedere istoric, primele încercari de a determina conţinutul noţiunii de agresiune datează din vremea romanilor ( epoca republicii ). Sensurile date de romani acestui termen aveau in vedere actele comise cu violenţă de persoane şi între persoane fizice şi nu se refereau la relaţiile dintre state.
Recunoaşterea calităţii de “stat” altor entităti de către Roma nu a prezentat dificultăţi, atâta timp cât statul roman era, în fapt, o mică cetate.
Când însa Roma a devenit un stat mare, mai ales în perioada imperiului, a apărut impedimentul recunoaşterii altor comunităţi drept state suverane.
Astfel, în concepţia dreptului internaţional al Romei se putea vorbi de un stat suveran în cazul în care legiunile romane, dupa luptă, nu erau învinse, dar nici învingătoare.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Nerecurgerea la Forta.doc