Noile proceduri decizionale impuse prin Tratatele de la Maastricht, Amsterdam, Nisa - noutăți aduse de Tratatul de la Lisabona

INTRODUCERE

Instituţiile Uniunii Europene au fost create pentru a da expresie unei apropieri din ce în ce mai reale a naţiunilor europene în cadrul unei cooperari mai stranse ca niciodata. Pe măsură ce responsabilităţile Uniunii s-au largit, Instituţiile Uniunii Europene s-au dezvoltat devenind mai numeroase.

În primii douăzeci de ani de viaţă ai Uniunii Europene, procesul decizional a fost mai simplu: Comisia Europeană propunea, Parlamentul dădea avizul, iar Curtea Europeană de Justitie dădea interpretarea legală necesară.

În ultimele decenii ale Uniunii, Parlamentul European a devenit o instituţie ai cărei membrii sunt aleşi prin vot direct şi care are puteri lărgite, a fost creat Curtea de Audit, Banca Europeană de Investiţii a devenit o sursă majoră de finanţare pentru dezvoltarea economică, Comitetul Economic si social a dovedit in practică valoarea dezbaterilor si cooperării dintre partenerii economici si sociali, iar mai de curand, Comitetul Regiunilor a fost creat pentru a promova interesele diverselor regiuni şi a păstra specificitatea si diversitatea acestora. Nu poate exista, aşadar , o Europă unită fără respectarea părţilor componente ale intregului.

Profesorul Jacques Le Rideau are dreptate să afirme: ,, Definiţiile exclusive ale Europei sunt în realitate definiţii anti europene, căci dacă Europa ţine de universal, ea nu are frontiere care să fie definitive şi de netrecut. A transforma graniţele Europei în linii de democraţie, ţinând la o parte Asia ruseasca sau sudul Islamic şi chiar, potrivit anumitor puncte de vedere, America, văzută ca un fel de nou Leviathan al culturii mondiale - toate aceste viziuni ni se par extrem de neplăcute şi false pe deasupra.”

Uniunea Europeană acţionează în limitele competenţelor şi obiectivelor care îi sunt conferite prin tratate. În domeniile care nu ţin de competenţă sa exclusivă, Comunitatea nu intervine decât dacă, şi în măsura în care obiectivele acţiunii vizate nu pot fi realizate într-o manieră satisfăcătoare pentru statele membre şi pot fi mai bine realizate la nivel comunitar.

Uniunea respectă identitatea naţională a statelor membre în care sistemele de guvernare sunt fondate pe principii democratice, precum şi drepturile garantate prin Convenţia Europeană a Drepturilor şi Libertăţilor Fundamentale ale Omului, semnată la Roma în 1950.

Capitolul I

SISTEMUL INSTITUŢIONAL ŞI DECIZIONAL AL UNIUNII EUROPENE

Secţiunea 1

Instituţii Europene cu rol în adoptarea deciziilor

Instituţiile Uniunii Europene

Unicitatea construcţiei europene se reflectă în primul rând în arhitectura instituţională. Statele acceptă să delege o parte din puterile lor suverane unor instituţii comune create prin tratatele fondatoare, cu modificările succesive, instituţii al căror scop este să asigure o participare democratică a Statelor Membre la luarea de decizii.

În momentul actual funcţionarea Uniunii se bazează pe cinci instituţii: Comisia Europeană, Parlamentul European, Consiliul de Miniştri, numit pe scurt Consiliu, Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene (prescurtat CJCE) si Curtea de Conturi. Tratatul constituţional consacra formal funcţionarea Consiliului European ca instituţie de sine stătătoare.

Pe lângă instituţii, UE include o serie de organisme specializate :

- Mediatorul European şi instituţiile financiare: Banca Centrală Europeană şi Banca Europeană de Investiţii;

- Organisme cu rol consultativ : Comitetul Regiunilor şi Comitetul Economic şi Social;

- Organisme interinstituţionale: Oficiul de Publicaţii Oficiale al Comunităţilor Europene şi Oficiul de Selecţie a Personalului Comunităţilor Europene;

- Agenţii descentralizate :

- 17 agenţii comunitare specializate care funcţionează în cadrul domeniul comunitar (primul pilon al Tratatului CE);

- ISIS (Institutul European pentru Studii de Securitate) şi Centrul European pentru Observaţii din Satelit, ambele funcţionale în cadrul Politicii Externe şi de Securitate Comună (al doilea pilon);

- Europol şi Eurojust în cadrul Cooperării Poliţieneşti şi Judiciare în Materie Penală (al treilea pilon).

1. Comisia europeană

Comisia europeană este organul executiv al Uniunii Europene, având rolul de a întocmi proiecte de legi şi de a monitoriza aplicarea acestora. Comisia este un organ al Comunităţilor Europene, independent de statele membre, având deci un caracter cu adevărat supranaţional. Sediul Comisiei: Berlaymont, Bruxelles. Comisarii acţionează exclusiv la dispoziţia Uniunii şi nu a ţărilor de origine.