Extras din proiect
Ce este greva? Noţiune: Constituţia României consacră în art. 43 alin.1 dreptul la grevă(în sensul garantării lui), care constituie concomitent, aşa cum am arătat, şi un principiu fundamental al dreptului muncii. În aliniatul 2 al aceluiaşi text constituţional, respectiv, art. 43, se precizează că legea stabileşte condiţiile şi limitele exercitării acestui drept, precum şi garanţiile necesare asigurării serviciilor esenţiale pentru societate.
În baza prevederilor constituţionale şi ale art. 38 din Codul muncii, prin contractul colectiv de muncă sau prin cel individual de muncă nu se poate renunţa la dreptul la grevă. O astfel de clauză de renunţare, chiar inserată în contract, este nulă. Aşadar, greva nu constituie o manifestare de forţă a salariaţiilor care, fatal, este acceptată de lege, ci de un drept constituţional care, în măsura exercitării lui legale, este intangibil.
Referirea constituţională la dreptul la grevă are semnificaţii majore.
Dreptul la grevă implică şi interdicţia pentru celelalte subiecte de drept, altele decât salariaţii titulari, de a împiedica exerciţiul acestui drept. Altfel spus, a consacra dreptul la grevă înseamnă şi adoptarea măsurilor legale spre a se asigura exercitarea sa efectivă.
Libertatea grevei implică numai absenţa oricărei interdicţii cu privire la dreptul la grevă, fără a se consacra neapărat, pentru celelalte subiecte de drept, interdicţia legală de mai sus( de a împiedica greva).
Greva este un drept individual şi colectiv, în sensul că el aparţine fiecărui salariat, dar se exercită în mod colectiv ( prin încetarea colectivă, sincronizată, a lucrului).
În sistemul nostru constituţional, dreptul la grevă nu se regăseşte ca un derivat, ca o formă de manifestare a libertăţii sindicale. El este reglementat de sine stătător, fără a fi condiţionat de dreptul la libera asociere sindicală.
Dreptul la grevă este recunoscut constituţional salariaţilor, în genere, iar nu membrilor de sindicat. Ca urmare, nefiind un drept sindical, greva se poate organiza fie de către un sindicat reprezentativ, dacă există fie, dacă un astfel de sindicat nu există, de către reprezentanţii(aleşi) ai salariaţilor(care işi pot negocia contractul colectiv de muncă în absenţa sindicatului reprezentativ). Face excepţie greva de solidaritate care poate fi organizată numai de către un sindicat reprezentativ.
Art. 251 alin. 1 din Codul muncii defineşte greva ca fiind încetarea voluntară si colectivă a lucrului de către salariaţi. Potrivit art. 40 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, greva constituie o încetare colectivă şi voluntară a lucrului într o unitate care poate fi declarată pe durata desfăşurării conflictelor de interese, cu excepţiile prevăzute de lege.
Cu toate că legea se referă doar la unitate, atunci când defineşte greva, aceleaşi sunt caracteristicile ei şi în cazul grevei pe grupuri de unităţi, ramuri sau la nivel naţional şi anume, o încetare colectivă şi voluntară a muncii. Aparent paradoxal, nicio convenţie sau recomandare a Organizaţiei internaţionale a Muncii nu se referă nici exclusiv şi nici expres la dreptul la grevă.
Bibliografie
Alexandru Ţiclea, „Tratat de dreptul muncii, Greva, pag. 324- 331;
Ion Traian Ştefănescu, „Tratat teoretic şi practic de dreptul muncii”, Noţiune- pag. 826
Exerciţiul dreptului la grevă- pag 830
Tipuri de grevă- pag.832;
Legea 168/1999, moficată şi completata prin Legea 261/ 2007 privind soluţionarea conflictelor de muncă;
Codul muncii, articolele referitoare la grevă.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Notiuni cu Privire la Greva.docx