Nulitatea contractului de căsătorie

CAPITOLUL I

CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND INSTITUŢIA CĂSĂTORIEI

1.1. Noţiunea de căsătorie şi caracterele juridice ale acesteia

Familia, ca nucleu social bazat pe căsătorie, a avut de-a lungul vremii sensuri diferite. Se pare că etimologia cuvântului familie este cuvântul latinesc famulus, care semnifica rob casnic în perioada de început a societăţii sclavagiste romane, şi din care s-a format familia,-ae.

Cuvântul familie în limba română se păstrează din latina vulgară, limbă care era folosită de administraţia romană în relaţiile cu locuitorii vechii Dacii. Ca şi în limba latină, cuvântul familie în limba română are mai multe înţelesuri asupra cărora vom insista în paginile care urmează.

Din punct de vedere social, familia constituie nucleul primar reunit prin căsătorie, legătură de sânge şi adopţie. În zilele noastre familia este considerată o unitate sociologică şi psihologică şi se caracterizează prin raporturi de rudenie între persoanele ce o alcătuiesc.

Familia oferă identitate socială, dispune de un anumit buget comun şi un sistem de convieţuire, relaţii de dependenţă afectivă, spontană, intimitate, dar şi de distanţe psihologice nuanţate, distribuţie a coparticipării şi responsabilităţii educative şi de întrajutorare.

Familia biologică din părinţi şi copiii necăsătoriţi, deci din două generaţii şi care formează nucleul familiei şi familia extinsă se referă la soţul, soţia, copiii necăsătoriţi, cei căsătoriţi, bunicii şi nepoţii, fiind astfel compusă din patru generaţii. „Familia fără copii constituie un menaj sau un cuplu. ”

Sociologii fac distincţie între familia simplă sau nucleară, formată din părinţi şi copiii lor necăsătoriţi şi familia extinsă sau largă, formată şi din alte persoane.

Relaţiile de familie au caracter de complexitate, caracter pe care nu-l găsim la alte categorii de relaţii sociale. Avându-se în vedere un anumit aspect al relaţiilor de familie, s-a afirmat că familia este o realitate biologică creată prin uniunea dintre bărbat şi femeie. Uniunea de care facem vorbire se realizează prin intermediul instituţiei numită căsătorie. După cum rezultă în mod logic, familia începe prin a fi formată din soţi, însă familia tipică este formată din părinţi şi copii. Mediul familial conţine reguli de comportare, obiceiuri, valori ce organizează viaţa de zi cu zi a familiei.

În perioada de început a orânduirii sclavagiste, noţiunea de familie avea un alt înţeles decât îl are în contemporaneitate acest cuvânt. Astfel, familia reprezenta un grup de persoane care includea toţi membrii care se aflau în puterea unei singure persoane.

Familia a apărut în perioada destrămării orânduirii gentilice, ca o necesitate economică. Dată fiind creşterea numărului de persoane, în viaţa tribului au apărut situaţii de nemulţumire, de încercare de îndestulare a unor anumite persoane care aveau un rol mai mare în viaţa tribală. Astfel, conducătorii vânătorilor, conducătorii cetelor care atacau alte triburi îşi opreau o parte mai mare din pradă şi din cele ce agoniseau ceilalţi membri ai tribului.

Persoanele care se găseau sub influenţa directă a acestor căpetenii aveau şi ele o poziţie privilegiată. A apărut astfel necesitatea de protejare a membrilor din cadrul unui trib, prin unirea mai multor indivizi pe diferite criterii. Criteriul care s-a dovedit cel mai viabil a fost cel al filiaţiei după mamă. În matriarhat filiaţia a cunoscut o influenţă crescândă, organizându-se nuclee de familie.

Trebuie precizat că noţiunea de familie de la acea dată nu avea caracteristicile familiei din sclavagism, cu atât mai mult, diferenţele sunt notabile cu cât se urcă pe scara dezvoltării societăţi omeneşti şi se trece prin etapele de dezvoltare ale civilizaţiei umane.

„Familia reprezintă un produs al sistemului social; ea se dezvoltă pe măsură ce se dezvoltă societatea şi trebuie să se modifice în raport de transformările din societate, de unde şi dispariţia unei anumite forme de organizare a familiei de îndată ce sunt înlăturate relaţiile de producţie pe care ea se întemeiază .”