Obiectul acțiunii în contencios administrativ conform legii 554-2004

1.FORME ALE CONTENCIOSULUI ADMINISTRATIV

Noţiunea contenciosului administrativ a fost definită de Legea nr. 554/2004 , în art. 2 alin. 1 lit. e, ea fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor in care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea in termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Pornind de la aceste dispoziţii legale, putem defini (mai succint) conten¬ciosul administrativ ca fiind controlul judecătoresc al legalităţii activităţii auto¬rităţilor publice, exercitat de instanţe specializate, în cadrul unei proceduri regle¬mentate, în principiu, de normele dreptului public.

În cele mai multe cazuri, contenciosul administrativ se exercită pe calea acţiunii directe (în anularea actului ilegal sau în obligarea autorităţilor publice la adoptarea unei conduite prescrise de lege ca, de exemplu: emiterea unui act ad¬ministrativ sau a altui înscris etc.)

Sunt însa şi situaţii în care contenciosul administrativ poate fi exercitat pe cale indirectă, având ca scop doar înlăturarea unui act administrativ unilateral (de autoritate) din soluţionarea unui litigiu judecătoresc. Acest control indirect mai poartă denumirea de "excepţia de nelegalitate" şi a fost consacrat, pentru prima dată în dreptul nostru, prin art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004*.

Contenciosul direct are doua forme:

- contenciosul subiectiv şi

- contenciosul obiectiv.

Această clasificare a contenciosului direct rezultă din distincţia pe care Legea nr. 554/2004 o face între acţiunea în anulare pentru apărarea unor drepturi subiective şi acţiunea în anulare pentru apărarea unor interese publice.

Şi doctrina a fost receptivă la această distincţie între cele doua forme ale contenciosului direct, arătând că prin contenciosul obiectiv se tinde la restabili¬rea legalităţii generale, iar prin contenciosul subiectiv se urmăreşte restabilirea unei situaţii personale nerecunoscută de autorităţile publice.

De asemenea, s-a mai arătat că, în cazul contenciosului subiectiv, recla¬mantul invocă un drept al său, în timp ce prin contenciosul obiectiv el apără le¬gea (sau, altfel spus, ordinea de drept).

Un alt autor defineşte cele doua forme ale contenciosului administrativ direct astfel:

Contenciosul subiectiv reprezintă "forma judecătorească de control al legalităţii actelor administrative de autoritate, declanşată de acţiunea în anulare a actului - totală sau parţială - sau de cea în obligarea la emiterea actului sau plata de despăgubiri, declanşată de titularul dreptului subiectiv încălcat de autorităţile în cauza".

În schimb, contenciosul obiectiv desemnează "acea forma judecătoreasca de control al legalităţii actelor administrative de autoritate, emise sau adoptate de autorităţile administraţiei publice locale, declanşată de acţiunea în anulare exercitată de prefect, în scopul asigurării respectării dreptului obiectiv.