Obiectul Dreptului Comerțului Internațional

Capitolul I

Enunţarea obiectului; enumerarea caracterelor

Dreptul comerţului internaţional are ca obiect de reglementare rapoarte juridice de comerţ internaţional şi de cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică internaţională stabilite între particulari, persoane fizice sau juridice, aflate pe poziţie de egalitate juridică .

Aceste raporturi sunt, prin excelenţă, raporturi patrimoniale ce se stabilesc între participanţii la circuitul mondial de valori, aflaţi pe poziţie de egalitate juridică.

Relaţiile sau raporturile sociale, ce fac obiectul de reglementare pentru dreptul comerţului internaţional, prezintă trei particularităţi coexistente, ce le diferenţiază net de alte raporturi sociale, şi anume :

1. prezintă caracter patrimonial;

2. prezintă caracter comercial;

3. prezintă caracter internaţional.

De asemenea, chiar şi unele elemente extracontractuale cum ar fi răspunderea civilă extracontractuală, faptele ilicite ca izvoare de obligaţii ( gestiunea de afaceri, plata nedatorată, îmbogăţirea fără just temei etc. ), în măsura în care sunt conexe unor fapte de comerţ internaţional, însă în obiectul dreptului comerţului internaţional.

Raporturile juridice ce se nasc, se modifică sau sting în cadrum comerţului internaţional sunt reglementate, în întreaga lor diversitate, de norme care fac parte din sisteme naţionale de drept, dar şi de norme aparţinând dreptului internaţional public, adică de norme uniforme ce reglementează diferite aspecte ale activităţii comerciale.

Capitolul II

Caracterul patrimonial

Raporturile juridice de comerţ internaţional şi de cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică ,,sunt prin excelenţă raporturi patrimoniale care se stabilesc între participanţii la circuitul mondial de valori de cunoştinţe”. Este de precizat că drepturile privind anumite atribute de indentificare ale participanţilor la aceste raporturi, care – în dreptul comun au caracter personal – nepatrimonial – când aparţin unui subiect al raportuirilor comerciale internaţionale dobândesc un caracter patrimonial. Exemple, în acest sens, pot fi: forma numelui comercial, adică firma; emblema; sediul comercial.

Prin reglementări exprese, încălcarea acestor drepturi este apărată printr-o acţiunea patrimonială, putând să îmbrace: forma acţiunii în contrafacere de concurenţă neloială sau forma acţiunii de daune .

Ca şi o concluzie ale acestui capitol putem spune ca raporturile juridice care fac obiectul dreptului internaţional se subroga caracterului comercial.