Organizarea Sistemului Judiciar în România - Propuneri

INTRODUCERE

Sistemul judiciar, ca ansamblu al structurilor organizatorice care concură la înfăptuirea actului de justiţie, reprezintă în orice stat democratic o componentă esenţială a civilizaţiei şi progresului social. Fără justiţie nu poate exista o veritabilă şi eficientă democraţie. Ea este cea care veghează la apărarea valorilor sociale recunoscute într-o societate democratică, la promovarea şi apărarea drepturilor fundamentale ale omului.

Organizarea sistemului judiciar constituie şi o importantă disciplină juridică care se studiază azi în majoritatea facultăţilor de drept din ţările democratice. În Romania, din păcate această disciplină juridică nu a fost studiată în ultimelor decenii anterioare Revoluţiei din decembrie 1989. Explicaţiile sunt multiple şi vizează atât raţiuni didactice, determinate de o pondere nesemnificativă a unor discipline considerate secundare, dar, fără îndoială, şi raţiuni politico-economice, în perioada comunistă justiţia nefiind decât o instituţie periferică a sistemului statal.

Schimbarea structurilor economico-politice din ţara noastră şi amplificarea firească a circuitului civil general au făcut necesară organizarea într-o nouă perspectivă a instanţelor judecătoreşti şi crearea unor organe de jurisdicţie speciale, cum este cazul Curţii Constituţionale. S-au adoptat reglementări juridice în materie pentru restructurarea sistemului judiciar în România cum ar fi: Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor, Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii şi Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietăţii şi justiţiei. Aceasta nu înseamnă că reforma din justiţie a fost finalizată şi că în acest domeniu mecanismele statale funcţionează ireproşabil.

Lucrarea am structurat-o pe patru capitole fiecare cu un anumit numar de subsecţinuni în funcţie de relevanţa, în care am încercat să surprind cât mai multe informatii referitoare la tema aleasă.

Această lucrare se bazează pe câteva idei principale, care capătă contur în capitolele care vor fi prezentate şi anume:

Primul capitol abordează aspecte generale privind organizarea sistemului judiciar din România. Mai precis am vorbit despre conceptul de jurisdicţie, cât şi despre modalităţile jurisdicţiei, despre delimitarea funcţiei judiciare de celelalte funcţii fundamentale ale statului (legiuitoare şi administrativă), iar la finalul capitolului am făcut o scurtă prezentare a principiilor organizării judecătoreşti.

În al doilea capitol intitulat Structura instanţelor judecătoreşti am făcut o prezentare a Ministerulului Public, cât şi a instanţelor judecătoreşti amândouă fiind componente ale aceleiaşi entităţi, justiţia, completându-se şi controlându-se reciproc în scopul asigurării temeiniciei, legalităţii şi deplinei obiectivităţi a actului judiciar. Capitolul mai conţinut şi aspecte privind organizarea instanţelor militare.

Al treilea capitol şi anume Statutul magistraţilor aspecte generale privind admiterea în magistratură, precum şi o scurtă prezentare a drepturilor, îndatoririlor cât şi a răspunderii magistraţilor. În partea de final al acestui capitol am vorbit organizarea, atribuţiile şi despre natura juridică a Consiliului Superior al Magistraturii.

În ultimul capitol al acestei lucrări am analizat opinia experţilor din sistemul judiciar,cât şi a publicului larg cu privire la implementarea reformei la nivelul justiţie din România. În sprijinul acestei analize am folosit ancheta realizată cu sprijinul Ministerului Justiţiei şi al Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la activitatea de monitorizare şi evaluare a stadiului reformei sistemului judiciar din România.

CAPITOLUL I

ASPECTE GENERALE PRIVIND ORGANIZAREA SISTEMULUI JUDICIAR ÎN ROMÂNIA

SECŢIUNEA 1.1.

Noţiuni introductive

Etimologic, termenul jurisdicţie provine din cuvintele din limba latină jus (drept) şi dicere (a spune) şi are semnificaţia de a pronunţa dreptul

Conceptul de jurisdicţie are multiple accepţiuni, două dintre acestea sunt relevante în procesul de înfăptuire a justiţiei şi prezintă interes pentru studiul organizării judiciare din orice stat democratic.

Într-o primă accepţiune, termenul de jurisdicţie desemnează „puterea de a decide asupra conflictelor ivite între subiecte de drept, persoane fizice sau juridice prin aplicarea legii”