Organizațiile internaționale interguvernamentale - personalitatea juridică a organizațiilor internaționale

INTRODUCERE

Ca urmare a schimbării raportului de forţă pe plan internaţional în favoarea forţelor păcii, libertăţii şi progresului social al popoarelor, asistăm la procesul de schimbare fundamentală a relaţiilor internaţionale, pe baze noi, democratice.

Datorită acestor mutaţii profunde care se petrec în relaţiile internaţionale contemporane, şi dreptul internaţional public trece printr-un proces de înnoire şi dezvoltare. El trebuie adaptat noilor realităţi ale vieţii internaţionale prin îmbunătăţirea conţinutului normelor sale şi adoptarea de noi norme şi principii, astfel ca el să devină un instrument eficace al statelor şi popoarelor în realizarea unei noi ordini economice şi politice internaţionale, să contribuie la consolidarea păcii, şi securităţii internaţionale. Dreptul internaţional a apărut şi s-a dezvoltat din nevoia formulării unui cadru ordonat pentru relaţiile interstatale. Evoluţia sa, pornind de la elemente normative disparate şi de natură strict bilaterală, încă din perioada antichităţii s-a caracterizat printr-o dinamică exponenţială, o reflectare evidentă a creşterii interdependenţelor internaţionale pe care este chemat să le guverneze.

În ce măsură poate dreptul internaţional contemporan să ţină pasul, cu evoluţia extrem de rapidă a relaţiilor internaţionale, cum va evolua ordinea normativă internaţională în următoarele decenii, care sunt modalităţile de conectare şi armonizare între politica externă a statelor şi dreptul internaţional, iată numai câteva probleme de natură epistemologică la care vor trebui să reflecteze specialiştii în probleme internaţionale la sfârşitul acestui mileniu.

Capitolul 1

CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE

Problema de a şti cine este subiect de drept internaţional este de deplină actualitate şi are un caracter controversat pe plan doctrinar.

În doctrina occidentală, unii autori caută să lărgească sfera subiectelor de drept internaţional public, în special, prin introducerea persoanei fizice ca subiect al acestui drept. Teoriile care afirmă că şi persoana fizică este subiect al dreptului internaţional public subminează principiul suveranităţii statelor şi încearcă să legalizeze amestecul în treburile interne ale statului în numele apărării drepturilor omului.

În elucidarea noţiunii de subiect de drept internaţional este necesar să se pornească de la definiţia dată în teoria generală a statului şi dreptului. Este greşită teza, după care, datorită particularităţilor dreptului internaţional public, în această ramură de drept nu s-ar putea aplica categoriile juridice generale.

Conform teoriei generale a dreptului, prin subiect de drept se înţeleg participanţii la raporturile juridice care au calitatea de a fi titulari de drepturi şi obligaţii.

Noţiunea de subiect de drept este comună oricărei ordini juridice, fie ea internă ori internaţională. Ea desemnează entităţile, care au calitatea de a participa la raporturi juridice guvernate de normele specifice respectivei ordini juridice şi de a fi deci titulare de drepturi şi obligaţii în cadrul acesteia. În dreptul intern subiectele se împart în două mari categorii: persoane fizice şi persoane juridice. Pentru identificarea unui subiect de drept internaţional este necesar să se constate dacă acesta posedă personalitate juridică în cadrul ordinii juridice internaţionale, dacă are deci capacitatea juridică de a acţiona pe plan internaţional. Subiectul de drept internaţional a mai fost identificat ca: