Participanții la procedura de executare silită

1. Precizări prealabile

Executarea silită, caracterizată ca fiind cea de-a doua fază a procesului civil, nu poate fi concepută fără participarea mai multor subiecți procesuali care, prin manifestarea lor de voință, nasc, modifică sau sting raporturi procedurale execuționale.

Așadar, principalii participanți la executarea silită sunt părțile și organele de executare, însă, de cele mai multe ori, este indispensabilă și participarea instanței de judecată, sau a altor autorități. De asemenea, un rol important îl are și procurorul, nefiind exclusă nici participarea terților în această fază a procesului civil.

În acest sens, art. 643 alin. 1 din NCPC reglementează în mod expres participanții la executarea silită, care pot fi următoarele persoane sau organe: părțile, terții garanți, creditorii intervenienți, instanța de executare, executorul judecătoresc, Ministerul Public, agenții forței publice, martorii asistenți, experții, interpreții și alți participanți, în condițiile anume prevăzute de lege.

2. Părțile procedurii de executare silită

În faza executării silite, părțile poartă denumirea de creditor și debitor. Aceste calități pot fi dobândite de oricare din părțile procesului civil (reclamant, pârât, intervenient), în funcție de rezultatul judecății.

Creditorul este persoana căreia i s-a eliberat titlul executoriu, respectiv acea parte care a câștigat procesul.

În conformitate cu dispozițiile art. art. 632 din NCPC, executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

Debitorul este persoana obligată prin hotărâre sau printr-un alt titlu executoriu și împotriva căruia urmează să fie pornită executarea silită, dacă acesta nu își execută de bunăvoie obligațiile.

În NCPC sunt consacrate pentru prima oară dispoziții potrivit cărora creditorul poate urmări concomitent sau, după caz, separat, și bunurile terților care au garantat plata datoriilor debitorului.

Condițiile pe care părțile trebuie să le îndeplinească în faza executării silite sunt aceleași ca și în faza judecății, respectiv ele trebuie să aibă capacitate procesuală, calitate procesuală și să justifice un interes în declanșarea executării silite.

Totodată, executarea silită poate fi pornită și de moștenitorii legali ai creditorului, dar în același timp pot fi urmăriți și moștenitorii debitorului, deoarece aceștia se subrogă în drepturile autorilor lor.

Creditorul nu poate fi obligat să participe la executarea silită, însă poate fi reprezentat de un mandatar.

Coparticiparea procesuală activă poate fi realizată și în această fază a procesului civil, întrucât nicio dispoziție legală nu împiedică mai mulți creditori să-l execute silit pe același debitor, însă coparticiparea procesuală pasivă nu este posibilă, deoarece urmărirea are un caracter individual, astfel că procedura execuțională va trebui realizată față de fiecare debitor în parte . Mai mult decât atât, dacă mai multe persoane au calitatea de debitor, urmând a răspunde solidar pentru o singură obligație, creditorul are drept de dispoziție de a executa numai una dintre aceste persoane. Această persoană, care va suporta consecințele executării obligației solidare, ulterior, poate formula o acțiune în regres împotriva celorlalți debitori pentru a-i obliga să execute partea lor de obligație.

În faza executării silite, părțile au aceleași drepturi și obligații ca și în faza judecății. Drepturile părților, sunt specificate în conținutul art. 645 NCPC și sunt următoarele:

- de a asista personal sau prin reprezentanții lor la efectuarea tuturor actelor de executare;

- de a lua la cunoștință de actele dosarului de executare;

- de a obține adeverințe și copii ale actelor dosarului de executare, certificate de executorul judecătoresc, pe cheltuiala părții interesate;

- de a contesta actele de executare sau executarea silită însăși, în termenele și condițiile prevăzute de lege;

Totodată, la cererea debitorului, executorul judecătoresc va aplica ținând cont de dispozițiile art. 1.616 și urm. din NCC, compensația legală dintre creanța prevăzută în titlul a cărui executare s-a cerut împotriva sa și creanța pe care el o opune pe baza unui alt titlu executoriu.

De asemenea, părțile au și anumite obligații. Pornind de la principiul general statuat în conținutul art.12 din NCPC potrivit căruia, drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, art. 646 din NCPC evocă următoarele obligații ale părților:

a) creditorul este obligat, să acorde executorului judecătoresc, la cererea acestuia, sprijin efectiv pentru aducerea la îndeplinire, în bune condiții, a executării silite. Creditorul este obligat să avanseze cheltuielile necesare îndeplinirii actelor de executare, potrivit dispozițiilor luate de executor;

b) debitorul este obligat, sub sancțiunile prevăzute la art. 188 alin.(2), să declare, la cererea executorului, toate bunurile sale, mobile și imobile, inclusiv cele aflate în proprietatecomună pe cote-părți sau în devălmășie. Debitorul are obligația de a-i comunica executorului judecătoresc, dacă bunurile sale au fost sechestrate anterior, predând executorului o copie a procesului-verbal de sechestru.

Totodată, părțile au și anumite obligații specifice fazei executării silite (suportarea cheltuielilor de executare de către debitor, obligația debitorului de a permite accesul executorului judecătoresc la bunurile sale etc.).