Participarea Procurorului la Judecarea Cauzelor Penale

1. Introducere

Ministerul Public îndeplineşte un rol social în societăţile contemporane, cu deosebite semnificaţii în apărarea şi consolidarea statului de drept. Funcţiile esenţiale ale Ministerului Public sunt concentrate spre o singură finalitate: apărarea ordinii de drept.

Aceste funcţii de apărare a intereselor generale ale societăţii, de stabilire a adevărului în activitatea de înfăptuire a justiţiei şi de respectare a legii se regăsesc în toate legislaţiile moderne.

În anumite ţări există şi alte instituţii cu sarcini importante în apărarea intereselor generale ale societăţii, de exemplu cazul Italiei unde interesele statului sunt aparate de o instituţie specială: Avocatura Statului (Avvocatura dello Stato- aceasta instituţie fiind reglementata în Italia printr-o lege organică în anul 1933), aceasta reprezentând în justiţie „administraţia statală”.

De asemenea, după acest model au fost constituie instituţii similare şi în unele ţări latino-americane. O astfel de instituţie poarta în spaţiul latino-american denumirea de Procuradoria General de la Republică (Columbia, Paraguay, Venezuela etc)

Ministerul Public deţine, în toate sistemele de drept, funcţii în cadrul sistemului judiciar, dar şi în afara acestuia, atribuţii extrajudiciare. Deopotrivă, majoritatea legislaţiilor conferă largi atribuţii procurorului în materie penală, astfel participarea procurorului în procesul penal constituie regulă, iar în materia civilă constituie excepţia.

2. Atribuţiile Ministerului Public

Procurorii îşi desfăşoară activitatea conform principiilor legalităţii, imparţialităţii şi controlului ierarhic, sub conducerea Ministerului Public, conform legii. Aceştia au îndatorirea să îşi exercite funcţiile conform legii cu respectarea şi protejarea demnităţii umane şi apărarea drepturilor persoanei.

Legea 304/2004 privind organizarea judiciară în cadrul art. 60 prevede ca şi atribuţii ale Ministerului Public:

1. efectuarea urmăririi penale în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege şi participă, potrivit legii, la soluţionarea conflictelor prin mijloace alternative.

2. conduce şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, conduce şi controlează activitatea altor organe de cercetare penală

3. sesizează instanţele judecătoreşti pentru judecarea cauzelor penale, potrivit legii,

4. exercită acţiunea civilă, în cazurile prevăzute de lege.

5. participă, în condiţiile legii, la şedinţele de judecată

6. exercită căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, în condiţiile prevăzute de lege

7. apără drepturile şi interesele legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicţie, ale dispăruţilor şi ale altor persoane, în condiţiile legii

8. acţionează pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii, sub coordonarea ministerului justiţiei, pentru realizarea unitară a politicii penale ale statului

9. studiază cauzele care generează sau favorizează criminalitatea, elaborează şi prezintă ministerului justiţiei propuneri în vederea liminarii acestora, precum şi pentru perfecţionarea legislaţiei în domeniu

10. exercită orice alte atribuţii prevăzute de lege.

Dispoziţiile procurorului ierarhic superior, date în scris şi în conformitate cu legea, sunt obligatorii pentru procurorii din subordine.

Procurorii din fiecare parchet sunt subordonaţi conducătorului parchetului respectiv astfel conducătorul unui parchet este subordonat conducătorului parchetului ierarhic superior din aceeaşi circumscripţie.

Organele de poliţie judiciară îşi desfăşoară activitatea de cercetare penală, în mod nemijlocit, sub conducerea şi supravegherea procurorului, fiind obligate să aducă la îndeplinire dispoziţiile acestuia. Serviciile şi organele specializate în culegerea, prelucrarea şi arhivarea informaţiilor au obligaţia de a pune, de îndată, la dispoziţia parchetului competent, la sediul acestuia, toate datele şi toate informaţiile deţinute în legătură cu săvârşirea infracţiunilor.

Procurorul participă la şedinţele de judecată, în condiţiile legii, şi are rol activ în aflarea adevărului.

Acesta este liber să prezinte în instanţă concluziile pe care le consideră întemeiate, potrivit legii, ţinând seama de probele administrate în cauză. În procesele penale, la şedinţa de judecată, poate participa şi procurorul care a efectuat urmărirea penală sau alt procuror desemnat de conducătorul parchetului.

Procurorul exercită, în condiţiile legii, căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti pe care le consideră netemeinice şi nelegale.

Ministrul justiţiei, când consideră necesar, din proprie iniţiativă sau la cererea Consiliului Superior al Magistraturii, exercită controlul asupra procurorilor, prin procurorii inspectori din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din Parchetul Naţional Anticorupţie, din parchetele de pe lângă curţile de apel sau alţi procurori delegaţi. Controlul constă în verificarea modului în care se desfăşoară raporturile de serviciu cu justiţiabilii şi cu celelalte persoane implicate în lucrările de competenţa parchetelor. Ministrul justiţiei poate să ceară procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie informări asupra activităţii parchetelor şi să dea îndrumări scrise cu privire la măsurile ce trebuie luate pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii.