Patrimoniul societății comerciale - organizarea fondului de comerț

Capitolul I.

Noţiunea şi Definiţia Societăţii Comerciale.

Secţiunea 1. Noţiunea de societate comercială.

§ 1- Societatea civilă şi societatea comercială.

Societatea poate fi societate civilă şi societate comercială. Fiind vorba , în ambele cazuri, de o societate, se înţelege că între ele există asemănări. Întrucît sunt două forme de societăţi, între ele există şi deosebire.

Asemănări: Societatea civilă şi societatea comercială au aceiaşi esenţă şi anume că fiecare reprezintă o grupare de persoane şi de bunuri (capitaluri) în scop economic şi lucrativ. De asemenea, conceptul de societate definit de ,,Codul Civil” articolul 1491, pentru societatea civilă este valabilă şi pentru definirea societatii comerciale. Atât societatea civilă, cât şi societatea comercială ia naştere printr-un contract de societate, astfel elementele esenţiale ale contractului de societate civilă se regăsesc şi în contractul de societate comercială (aportul asociatiilor, intenţia de a desfăşura în comun o anumită activitate şi obţinerea şi împărţirea beneficiilor). Ambele societăţi au un scop lucrativ, asociaţii urmăresc realizarea şi împărţirea unor beneficii. Sub acest aspect societatea civilă şi societatea comercială se deosebesc de asociaţii, în care membrii acestora urmăresc realizarea unui scop moral, ideal iar nu patrimonial (pecuniar).

Deosebiri: Între societatea civilă şi societatea comercială sunt deosebiri ce privesc, în principal funcţia şi structura lor.

a) - O primă deosebire se referă la ,,obiectul sau natura operaţiunilor pe care le realizează societatea” 2. O societate este comercială dacă potrivit contractului, are ca obiect efectuarea unor operaţiuni calificate de Codul Comercial ca fapte de comerţ. În acest sens, articolul 1 din Legea nr. 31/1990 prevede că ,,În vederea efectuării de acte de comerţ, persoanele fizice şi persoanele juridice se pot asocia şi constitui societăţi comerciale “ 3. Deci societatea comercială se constituie în scopul săvârşirii unor fapte de comerţ. Dacă societatea are ca obiect realizarea unor activităţi care nu sunt fapte de comerţ, ea este o societate civilă. Trebuie remarcat faptul că, în timp ce în cazul persoanei fizice, pentru dobândirea calităţii de comerciant este necesar ca aceasta să săvârşească efectiv fapte de comerţ, ca o profesiune obişnuită, în cazul societăţii, simpla stabilire în contract a unui obiect comercial îi conferă acesteia caracter comercial, indiferent dacă în fapt realizează sau nu obiectul comercial stabilit. Cum s-a specificat, persoana fizică ,,devine“ 1 comerciant, pe când societatea ,,se naşte” 1 comercială, dacă obiectul său este comercial.

O problemă deosebită se ridică în cazul în care în actul constitutiv se stabilesc ca obiect al societăţii, pe lângă operaţiuni comerciale şi operaţiuni civile. Într-un asemenea caz se consideră, că trebuie să se cerceteze şi să se determine care este în fapt activitatea societăţii şi ce rol joacă fiecare dintre cele două categorii de operaţiuni în realizarea obiectivului societăţii. Dacă operaţiunile comerciale au o importanţă redusă ori servesc numai ca mijloc de realizare a unor operaţiuni civile, societatea va fi civilă.

b) - O altă deosebire între societatea comercială şi societatea civilă constă în aceea că ,,societatea comercială este investită cu personalitate juridică” 1. Articolul 1 din Legea nr. 31/1990 prevede că ,,Societăţile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice române” 1. Deci, societatea comercială nu este numai un contract, ci ea constituie şi un subiect de drept distinct de asociaţii.

c) - Între societatea comercială şi societatea civilă există deosebiri privind ,,condiţiile în care acestea se constituie şi funcţionează” 2.

Pentru societatea comercială, legea stabileşte anumite forme juridice, care trebuie respectate. În acest sens articolul 2 din Legea nr. 31/1990 prevede că ,,societăţile comerciale se vor constitui în una dintre următoarele forme: societatea în nume colectiv, societatea în comandită simplă, societatea pe acţiuni, societatea în comandită pe acţiuni şi societatea cu răspundere limitată” 2. Deci o societate comercială are o structură bine definită, care nu poate fi decât cea reglementată de lege pentru fiecare formă juridică a societăţii comerciale.

În privinţa societăţii civile, ea are o formă care nu poate depăşii cadrul contractual.

Trebuie specificat faptul că forma juridică comercială a societăţii nu atrage după sine în mod necesar existenţa unei societăţi comerciale. Caracterul comercial sau civil al societăţii depinde, în principal, de obiectul societăţii. O societate va fi comercială dacă îndeplineşte cerinţele prevăzute de lege pentru una dintre formele de societate comercială, cu condiţia ca obiectul societăţii să fie comercial. În consecinţă va fi civilă o societate care are ca obiect cumpărarea şi vinderea de imobile.

Deosebirile dintre societatea comercială şi societatea civilă prezintă nu numai un interes teoretic, ci şi unul practic. Societăţii comerciale îi revin anumite obligaţii, pe care nu le are societatea civilă. Se are în vedere obligaţiile profesionale care revin comercianţilor: obligaţia de înmatriculare în Registrul Comerţului, obligaţia de a ţine registrele de contabilitate şi obligaţia de a exercita comerţul în limitele unei concurenţe licite. În plus, în caz de încetare a plăţilor, societatea comercială poate fi supusă procedurii reorganizării juridice şi a falimentului.