Pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor

CUVANT INAINTE

Dintotdeauna oamenii au avut nevoia unei securitati individuale si colective incercand din cele mai vechi timpuri sa-si asigure propria protectie dar si a persoanelor aflate in grija lor impotriva unor pericole.

Odata cu industrializarea si expansiunea demografica a aparut o noua clasa , respectiv cea a muncitorilor care nu puteau conta pentru a-si asigura traiul doar pe salariu astfel au incercat sa ia anumite masuri pentru a-si asigura protectia .

La inceput eforturile de intrajutorare au fost fragmentare : case de asigurari incurajate de stat , masuri legale care sa oblige patronii sa intretina intr-o anumita forma muncitorii bolnavi sau accidentati , societati mutuale care asigurau asistenta in caz de boala sau de deces .

Nefiind suficiente astfel de masuri , in tarile industrializate au inceput sa apara , odata ce lumea muncii a devenit tot mai organizata si mai puternica , programe de protectie sociala care uneori aveu caracter obligatoriu dar , la origini se aplicau numai unor categorii de muncitori . ulterior odata cu dezvoltarea , in mod progresiv a fost extins la nivelul intregii populatii .

Protectia sociala constituie un fenomen definit prin aparitia si dezvoltarea , in fiecare tara si si intr-o anumita perioada a unor institutii ce vizau asigurarea indivizilor si a grupurilor familiare a unei securitati materiale datorita accesului acestora la bunuri si servicii considerate vitale.

Importante documente internationale , inclusiv Conventia nr. 102 /1952 a Organizatiei Internationale a Muncii utilizeaza expresia de securitate sociala si ii precizeaza continutul , acestea referindu-se la o serie de evenimente care determina puterea statala sa asigure protectia totala sau partiala a populatiei sale iar astfel de evenimente sunt :

-boala;

-maternitatea;

-invaliditatea;

-batranetea;

-accidentul de munca si boala profesionala;

-decesul (protectia urmasilor);

-sarcinile familiale;

-somajul.

Aceasta notiune de securitate sociala este asociata unei liste de evenimente care in ciuda unei varietati aparente prezinta caracteristici comune , ele fiind de fapt riscuri sociale care determina reducerea sau suprimarea capacitatii de castig a persoanelor , a salariatilor in primul rand iar aceste riscuri pot fi impartite in :

-riscuri de ordin fizic;

-riscuri de ordin economic;

Riscurile fizice apar atunci cand forta de munca este alterata , redusa sau pierduta , totodata aceste riscuri se imapart in riscuri de origine profesionala (accident de munca si boala profesionala ) si riscuri de origine extraprofesionala ( boala , maternitate , invaliditate , batranete , deces )

Riscurile economice sunt generate in situatia in care forta de munca nu este alterata deci fizic se poate exercita dar acest lucru este facut imposibil de lipsa locurilor de munca , aici fiind inclusi somerii .

Deasemenea s-a mai considerat ca securitatea sociala maiu constituie o garantie contra riscurilor de ordin :

-psihologic (boala , maternitate , invaliditate , deces , batranete ,etc;

-profesional (accidente de munca si boli profesionale) .

Inca din timpul celui de -al doilea razboi mondial au fost la nivel international au fost elaborate mai multe declaratii internationale ce afirmau in mod solemn responsabilitatea ce o au statele pe plan economic si social , astfel de documente fiind : Charta Atlanticului , Declaratia de la Philadelphia , Charta Natiunilor Unite , etc.

Declaratia Universala a drepturilor Omului , adoptata la data de 10 Decembrie 1948 de catre Adunarea Generala a Natiunilor Unite , prevede la art. 22 ca fiecare persoana , in calitate de membru al societatii are dreptul la securitate sociala , fiind indreptatita sa obtina satisfacerea drepturilor economice , sociale si culturale iar la art . 5

prevede ca orice persoana are dreptul la un nivel de viata suficient pentru asigurarea sanatatii , bunastarii sale si a familiei in special in ceea ce priveste alimentatia , imbracamintea , locuinta ingrijirile medicale precum si serviciile sociale necesare ; aredreptul la securitate in caz de somaj , boala , invaliditate , vaduvie , batranete si in alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta ca urmare a unor imprejurari independente de vointa sa .

Organizatia Internationala a Muncii a adoptat mai multe norme in aceasta materie , de exemplu : Recomandarea nr. 67 / 1944 asupra mijloacelor de existenta , Recomandarea nr. 69 / 1945 asupra ingrijirilor medicale , Conventia nr. 102 / 1952 privind securitatea sociala.

Aceasta conventie nr. 102 / 1952 a marcat o noua etapa in legislatia internationala a securitatii sociale introducand obiectivul unui nivel minim de securitate realizabil in toate tarile lumii , reunind intr-un instrument unic toate ramurile securitatii sociale , anterior impartite in mai multe texte distincte .