Cuprins
Cap.I:REFORMA LEGISLAȚIEI CIVILE ÎN VEDEREA PERFECȚIONĂRII REGLEMENTĂRILOR DIN DOMENIUL DREPTULUI CIVIL
I.1.Necesitatea perfectionării legislatiei civile
I.1.1.Cadrul normativ actual.pag.9
I.2.Noutătile legislative pe plan international.pag.10
I.2.1.Interpretarea si fundamentarea reglementărilor internationale.pag.11
Cap.II:CONSTITUȚIA REVIZUITĂ-IZVOR FUNDAMENTAL DE DREPT CIVIL
II.1.Modificarea si completarea Constitutiei române prin Legea nr.429/2003.pag.13
II.1.1.Aspecte noi în problema drepturilor,libertătilor si îndatoririlor fundamentale cu trimitere la dreptul de proprietate privată.pag.14
II.1.2.Dreptul la mostenire reflectat în Constitutia actuală.pag.16
II.2.Regimul juridic al dreptului de proprietate privată si al dreptului de proprietate publică în Constitutia actual.pag.18
II.2.1.Dreptul de proprietate publică.pag.21
II.2.2.Dreptul de proprietate privată.pag.25
Cap.III:PERFECȚIONAREA CADRULUI NORMATIV GENERAL ÎN DOMENIUL DREPTULUI CIVIL
III.1.Generalităti.pag.29
III.1.1.Aparitia si evolutia reglementărilor civile prevăzute în Codul Civil.pag.29
III.2.Codul Civil actual.pag.32
III.2.1.Necesitatea reglementărilor si normelor juridice cuprinse în Codul civil.pag.35
III.3.Codul Civil si perspectiva actualizării lui.pag.39
III.3.1.Noul Cod Civil si modificările prevăzute.pag.41
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
BIBLIOGRAFIE
Extras din document
CONSIDERAȚII GENERALE
Dreptul constituie un sistem de norme,care îmbracă o anumită haină juridică,ia o anumită formă,datorită căreia sunt aduse la cunostina întregii societăti.În conceptia lui Immanuel Kant dreptul reprezintă “ansamblul conditiilor care limitează libertătile pentru a face posibil acordul lor”.
Dreptul în egală măsură tehnică si artă(a binelui si a echitătii-“jus est ars boni et aequi” ),principiu de directive,de coeziune social care dă societătii caracterul de definit si coerentă,ansamblul regulilor asigurate si garantate de către stat si care au ca scop organizarea si disciplinarea comportamentului uman în principalele relatii din societate,într-un climat specific manifestării coexistentei libertătilor,apărării drepturilor esentiale ale omului si statornicirii spiritului de dreptate are nevoie pentru a i se crea posibilitatea de a fi cunoscut si receptat,în esenta si continutul său,de modalităti special de exprimare,aceste forme de exprimare purtând denumirea de izvoare ale dreptului(sau surse ale deptului).
Pentru a putea defini dreptul si a întelege importanta lui în viata economică,sunt necesare câteva precizări în legătură cu normarea activitătii umane si care subliniază dimensiunile juridicului în cadrul societătii.În primul rând ,facem constatarea că activitatea umană se desfăsoară într-un cadru social-istoric determinat si într-un cadru fizic natural.
În al doilea rând,societatea omenească alcătuieste un sistem care se pretează la o tratare globală(ce are în vedere ansamblul relatiilor sociale),dar si la o tratare structurală,care analizează subsistemele ei si retelele de legătură ce se stabilesc între acestea.Fenomenul juridic necesită luarea în considerare a sistemului global social,dar si a structurii sociale,deoarece diferitele verigi intermediare ale sistemului social exercită o influentă considerabilă asupra configuratiei acestui fenomen.
În al treilea rând,relatiile umane sunt relatii intrasociale,ele generează o serie de raporturi între diversi indivizi,într-un cadru social istoric dat.Acest teren justifică existenta normelor si reclamă necesitatea sistemului normativ ca atare.
Societatea,ca ansamblu de relatii dintre oameni,nu poate fi concepută fără existenta unor norme care să reglementeze aceste relatii,în functie de cerintele legilor obiective de dezvoltare socială si de ineresele diverselor grupuri sociale.
Dreptul civil este acea ramura a dreptului care reglementeaza o parte insemnata a raporturilor patrimoniale si a raporturilor nepatrimoniale strans legate de individualitatea persoanei,raporturi in care partile figureaza ca subiecte egale in drepturi,precum si conditia juridical a persoanelor fizice si juridice.
Dupa Salvius Iulianus(D.1,3,32,1),obiceiul vechi este respectat pe drept cuvant ca si legea.Obiceiul este reglementarea depre care se spune ca a fostinstituita de obiceiul stramosilor(Inveterate consuetudo pro lege non immerito custoditur,et hoc est ius quod dicitur moribus constitutum).Dupa Ulpian(Regulae 4),obiceiul se bazeaza pe consimtamantul tacit al poporului,consacrat printr-un uzaj indelungat(Mores sunr tacitus consensus populi,longa consuetudine inveteratus),iar Institutele lui Iustinian(1,2,9):Dreptul pe care obiceiul il aproba,este un drept nescris.Obiciurile practicate zilnic,aprobate de consensul celor care se folosesc de ele,seamana cu legea(Ex non scripto ius venit,quod usus comprobavit.Nam diuturni mores,consensu utentium comprabati legem imitantur).
Consuetudinea este un obicei care se repetă mereu,acelasi în cazuri identice.Aplicarea aceasta constantă face ca obiceiul să nu mai fie contestat:însăsi aplicarea lui constituie o confirmare permanentă a existentei si a validitatii lui.După un timp,obiceiul este socotit obligatoriu(longa,diuturna,inveterata consuetudo,opinio necessitatis)Am retinut termenul de consuetudo ,deoarece obiceiurile juridice române au trăsături care le disting de obicei din regiunile locuite de populatiile greco-orientale din jurul Mării Mediterane.
Elaborarea consuetudinii este strâns legată în timpurile străvechi de activitatea pontifilor.Din sec III i.HR.,un rol din ce în ce mai important revine juristilor laici.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Perfectionarea Legislatiei Civile in Conditiile Actuale.doc