Personalul Servicilor Consulare

Introducere

Etapa actuală a relaţiilor internaţionale se caracterizează printr-o dinamizare, printr-o dezvoltare şi diversificare a relaţiilor economice, a schimburilor omerciale, a turismului şi circulaţiei persoanelor precum şi a transporturilor fapt care face ca activităţile consulare să se manifeste în mod intens. Acestea privesc domeniul protecţiei de către state a propriilor cetăţeni, prin punerea în aplicare a unor reguli specifice cu privire la drepturile care le sunt recunoscute.

Activitatea consulară se desfăşoară în cadrul raporturilor bilaterale ale statelor în scopul asigurării reciproce a intereselor lor economice, culturale, ştiinţifice şi de protecţie juridică în exterior a naţionalilor, persoane fizice sau juridice, prin intermediul oficiilor consulare sau secţiilor consulare ale ambasadelor, potrivit normelor aparţinând dreptului consular.

Activitatea consulară este una din cele mai vechi activităţi statale menite să promoveze interesele externe ale statului în exterior prin prisma protejării drepturilor persoanelor fizice şi juridice aflate în străinătate. În literatura de specialitate editată în Republica Moldova pe parcursul ultimului deceniu sunt abordate numeroase probleme ce ţin de promovarea intereselor naţionale pe plan extern. Din păcate, însă, problematica reglementării juridice a activităţii consulare este studiată la modul general, iar analizele şi investigaţiile care se fac nu sunt întotdeauna orientate spre a adapta activităţile consulare la standardele europene şi internaţionale.

În condiţiile actuale dreptul diplomatic şi consular este chemat să joace un rol de prim ordin, să devină un instrument eficient pentru integrarea Republicii Moldova în structurile europene şi internaţionale.

Tema pe care ne-am propus-o spre cercetare este actuală şi pentru identificarea cadrului normativ intern, necesar pentru reglementarea activităţii organelor statale centrale privind protejarea în exterior a intereselor şi drepturilor persoanelor fizice şi juridice. Formarea bazei legislative naţionale în acest domeniu este de abia la început de cale şi delicateţea problematicii nu ne permite să preluăm „în mod automat” experienţa acumulată de alte state.

Este necesară o analiză profundă a legislaţiilor naţionale a altor state în acest domeniu şi, luând în considerare atât specificul nostru naţional, cât şi consideraţiile de ordin politic, economic, social şi istoric, elaborarea cadrului normativ respectiv.

Scopul lucrării este efectuarea unei cercetări complexe a regimului de drept al activităţii membrilor oficiilor consulare.

Obiectivele principale ale tezei sunt:

- enumerarea categoriilor de personal al oficiilor consulare, uprinzând destinaţia, caracteristicile şi specificul acesteor funcţii în raport cu dreptul internaţional şi dreptul intern;

- cercetarea problematicii activităţii consulare exercitate de către organele statale interne şi externe în vederea stabilirii mecanismelor şi instrumentelor de realizare a acestei activităţi;

- cercetarea problematicii legate de constituirea serviciului consular în Republica Moldova şi de a analiza posibilităţile perfecţionării cadrului legislative intern privind activitatea consulară;

- evidenţierea particularităţilor activităţii diplomatice în diverse state ale lumii şi de a analiza posibilităţile ajustării diplomaţiei moldoveneşti la cerinţele şi standardele internaţionale în domeniul respectiv;

Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al tezei

Baza metodologică şi teoretico-ştiinţifică a cercetărilor o constituie lucrările specialiştilor în drept internaţional, drept, constituţional, drept comunitar şi drept diplomatic şi consular, ca: Anghel, Ion M; Bibere, Octav; Bonciog, Aurel; Bolintineanu, Alexandru; Năstase, Adrian; Burian, Alexandru; Deleanu, I; Diaconu, Ion; Disescu, Constantin; Drăganu, T.; Duculescu, Victor; Filipescu, Ion P.; Geamănu, Grigore; Maresca, Adolfo; Mazilu, Dumitru; Miga-Beşteliu, Raluca; Oppenheim, L.

Cercetările au fost efectuate pe bază de documente şi acte internaţionale, tratate, convenţii şi acorduri bilaterale şi multilaterale încheiate între state, rezoluţii şi declaraţii adoptate de către organizaţiile internaţionale.

În calitate de bază metodologică a cercetărilor au servit metoda dialectică, metoda istorico-juridică, metoda sociologică, metoda sistematică, metoda statistică, metoda de analiză şi sinteză, metoda comparativă, metoda cantitativă şi alte metode general-ştiinţifice.

Capitolul 1

Personalul oficiilor consulare

Scurt istoric

Cercetările istorice au demonstrat că instituţia consulară a apărut cu sute de ani în urmă, ca urmare a schimburilor comerciale dintre state precum şi a deplasărilor persoanelor peste graniţele naţionale determinate, la origine, de nevoile negoţului. Astfel, negustorii străini, stabiliţi pe pământul altor ţări, simţind nevoia de a-şi asigura apărarea intereselor în cazul pricinilor ivite între ei sau în relaţiile cu localnicii, recurgeau la judecători aleşi dintre oameni de acelaşi neam, după legile şi obiceiurile naţionale [1, p. 249; 2,p.19].

În literatura de specialitate este amintită existenţa proxenos-ului în Grecia antică, ca precursor al consulului din zilele noastre. Harold Nicolson, de exemplu, menţionând că funcţia de proxenos se bucura de mare cinste, fapt care făcea ca mulţi bărbaţi de seamă să dorească să fie învestiţi cu o asemenea calitate, precizează că acesta era originar din oraşul în care îşi avea reşedinţa, dar promova şi apăra interesele cetăţenilor statului care îl numise. Acelaşi autor apreciază că în secolul al V-lea î.Cr., grecii au dezvoltat principii unanim acceptate privind atribuţiile consulilor. [3, p.9]. În secolul al VI-lea î.Cr., coloniile greceşti îşi alegeau un conducător, numit prostates, care le reprezenta în faţa autorităţilor locale şi le administra dreptul propriu. [4, p.20].