Persuasiunea în relațiile publice

PERSUASIUNEA IN RELATIILE PUBLICE

Pct. I. Dfinirea relatiilor publice

„Nu este de asteptat – scria Immanuel Kant in „Spre pacea eterna” – ca regii sa filozofeze sau ca filozofii sa ajunga regi, dar nu este nici de dorit: caci posedarea puterii corupe inevitabil judecata libera a actiunii. Faptul ca regii sau popoare regesti (care guverneaza dupa legile legalitatii) nu i-au imputinat si nici nu i-au redus la tacere pe filozofi, caci i-au lasat sa se exprime liber, este indispensabil in clarificarea indeletnicirii lor si pentru aceasta clasa conform naturii sale, este incapabila de versalitati si de interese de grup, se afla in afara banuielii de a face propaganda”

Prin cele de mai sus se poate observa conturarea cu titlu preliminar, natura si specificul relatiilor publice. Neindoielnic, in lumea moderna relatiile publice s-au articular drept comunicare libera, lipsita de „versalitati”, de interese potrivnice oamenilor si comunitatilor umane. In acelasi timp relatiile publice sunt comunicare „cu folos”, pentru binele comunitatii, el organizatiilor in care sunt condensate cele mai multe dintre activitatile sociale curente, obisnuite.

Deci, relatiile publice ca proces de influentare sociala (ca gen proxim), isi asuma drept diferenta specifica tipul distinct de intentionalitate cu care opereaza, adevarul fiind valoarea cardinala prin care este construit mesajul in comunicare si prin care este dobandita increderea publicului (a beneficiilor) in entitatea care se instituie drept emitator de mesaj.

Dupa cum s-a remarcat multi autori „inteleg relatiile publice in sens extrem de larg, ca o prectica sociala indelungata, unde relatiile publice reprezinta o activitate strans legata de procesul mai elementar al comunicarii umane – schimbul de informatii”

Intr-o asemenea persepactiva intreaga istorie a umanitatii, incepand cu antichitatea poate fi recitita in cheia relatiilor publice.

In ultima instanta insa relatiile publice propriu zise sunt o creatie a lumii moderne. „Publicul” si „relatiile (legaturile) publice” sunt o caracteristica si un rezultat ale constituirii „sferei publice iar istoria moderna se desfasoara in spatiul public. Este istoria publicurilor in actiune si a comunicarii de masa. Post – modernismul ca stil cognitiv, ca atitudine mentala si atmosfera spirituala isi asuma spatiul public ca scena a spectacolului social.

Spatiul public este de fapt spetiul vietii comunitare. El nu are in mod mormal alta logica decat cea prin care comunitatea isi asuma rolul sustinerii si protejarii vietii indivizilor care alcatuiesc comunitatea, de aceea in spatiul public este normal sa opereze valori (norme ale agregarii sociale).

Relatiile publice sunt o strategie de comunicare publica, prin care sunt generate cunoasterea intereselor cetatenilor si increderea acestora in institutiile publice.

In acest sens, miza relatiilor publice este enorma, ca fiind direct legata de starea de sanatate sociala a unei societati, iar o societate este sanatoasa atunci cand cetatenii comunica liber intre ei si cu institutiile publice.

Pct. II Elemente de istorie a relatiilor publice

Relatiile publice reprezinta un fenomen caracteristic pentru secolul XX, de radacinile acestei activitati se intind pana in cele mai vechi perioade istorice, parand a fi tot atat de vechi pe cat este comunitatea umana. Astfel, unele tehnici de comunicare, care astazi se integreaza in activitatile de relatii publice, au fost utilizate in diferite momente ale isotoriei de diferite grupuri si personaliati.

Pe de alta parte evolutia relatiilor publice in sensul individualizarii si legitimarii lor ca activitate profesionala de sine statatoare este un fenomen aproape integral american.