Piața unică europeană

Piaţa Unică Europeană reprezintă un proiect iniţiat cu un deceniu în urmă de către Jacques Delores şi care şi-a găsit finalitatea la 1 ianuarie 1993, prin naşterea a ceea ce se numeşte astăzi Single European Market.

Piata unica este componenta esentiala a integrarii economice internationale si, totodata, mijlocul principal de realizare a scopurilor commune tarilor care o compun. Piata unica se concretizeaza in: lichidare tarifelor vamale in interiorul comunitatiilor integrate, libera circulatie a capitalurior si fortei de munca. Avantajele ec care justifica existenta unei piete unice: stimuleaza cresterea productivitatii si a nivelului general de viata; concurenta fiind mai intense, consumatorii beneficiaza de preturi mai scazute, precum si de o mai mare varietate de bunuri, de calitate superioara ; permite o productie de serie mare, ceea ce duce la scaderea costurilor de productie ; poate contribui la optimizarea investitiilor de capital ; permite folosirea mai rationala si eficienta a fortei de munca. De aceea, atat CEE cat si celelalte organizatii ec integrationiste, de pe alte continente au pus in centrul preocuparilor si actiunilor lor piata unica, pe care o considera principalul element unificator, de progres.

Piata unică a luat naştere prin unirea pieţelor naţionale ale celor 27 State Membre ale Uniunii Europene. Toţi consumatorii din cadrul Pieţei unice sunt trataţi în acelaşi fel. Eliminarea controalelor vamale şi a taxelor de import reprezintă o mărturie în acest sens.

Cel care a marcat inceputul celei mai importante faze de cooperare in Europa Occidentala a fost Planul Marshall. Organizatia Europeana de Cooperare Economica avea drept obiectiv administrarea planului si creearea unui mechanism de coordonare a politicilor economice. Pentru urmatoarea faza a integritatii vest-europene un rol important l-au jucat Codurile de liberalizare a marfurilor si serviciilor, Uniunea Europeana a Platii, Acordul Monetar European, Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare.

Piaţa unică reprezintă una dintre cele mai importante realizări ale Uniunii Europene. Între statele membre, au fost eliminate, în mod treptat, restricţiile privitoare la comerţ şi libera concurenţă, rezultatul tuturor acestor măsuri fiind creşterea standardelor de viaţă.

Uniunea Vamala reprezinta integritatea a doua sau mai multe economii nationale intr-un spatiu economic unic, prin eliminarea obstacolelor tarifare si comerciale din circulatia marfurilor.

Tratatul din 1957 care a pus bazele Comunităţii Economice Europene a făcut posibilă eliminarea barierelor vamale din interiorul Comunităţii şi a stabilit un tarif vamal comun aplicabil mărfurilor provenind din ţările din afara Comunităţii Economice Europene. Acest obiectiv a fost îndeplinit la data de 1 iulie 1968.

Cu toate acestea, drepturile vamale nu constituie decât un aspect al barierelor protecţioniste ridicate în calea comerţului transfrontalier. În anii '70, alte bariere comerciale au stat in calea realizării complete a pieţei comune. Norme tehnice, standarde de sănătate şi de siguranţă, reglementări naţionale în ceea ce priveşte dreptul de a practica anumite profesii şi controlul schimburilor valutare restricţionau libera circulaţie a persoanelor, a bunurilor şi a capitalurilor.Treptat, Uniunea Vamala s-a dezvoltat prin Tratatul de la Roma Tratatul se referă şi la două politici comune sectoriale – la politica în domeniul transportului şi la aceea a agriculturii si prevederi referitoare la funcţionarea regulilor de piaţă şi ale concurenţei în cadrul pieţei comune.