Plata Nedatorată

PLATA NEDATORATĂ

§ Izvoarele obligaţiilor

Izvoarele obligaţiilor pot fi cuprinse în două categorii de bază:

a)acte juridice

b)fapte juridice, în sensul restrâns al acestei noţiuni.

Actul juridic civil se subdivide în contracte şi acte juridice unilaterale.

Faptele juridice în sens restrâns, se împart în: fapte juridice licite, care înglobează îmbogăţirea fără justă cauză, gestiunea de afaceri, plata nedatorată; şi fapte juridice ilicite (delictele civile).

Ceea ce este caracteristic pentru actul juridic este împrejurarea că el reprezintă o manifestare de voinţă, animată de intenţia producerii unor anumite efecte juridice (de a naşte modifica sau stinge raporturi juridice), efecte care sunt anume urmărite de către autorul sau autorii actului juridic, el alcătuind însuşi scopul manifestării de voinţă.

Spre deosebire de actul juridic, faptul juridic, în înţelesul restrâns al noţiunii, ni se afişează ca o acţiune omenească săvârşită fără intenţia de a produce anumite efecte juridice, dar care efecte se produc în virtutea legii, independent de voinţa autorului., uneori chiar împotriva acestei voinţe.

În contextul unei activităţi juridice normale, locul principal în rândul izvoarelor de obligaţii îl ocupă actul juridic şi, în mod special, contractul.

Sunt însa frecvente şi cazurile în care raporturile de obligaţii iau naştere pe temeiul unor fapte juridice

§ Noţiune. Plata nedatorată

În dreptul civil plata este o noţiune specifică, prin ea înţelegându-se executarea unei obligaţii, indiferent de obiectul ei.

Art. 1092 C. civ. instituie principiul potrivit căruia ,,orice plată presupune o datorie’’. Aşadar, plata ca operaţie juridică, presupune existenţa unei obligaţii care trebuie stinsă. Dacă o asemenea obligaţie nu există şi eventual s-a facut o plată, ea nu este valabil săvârşită, fiind lipsită de cauză. Se spune că, în acest caz, s-a facut o plată nedatorată care va trebui să fie restituită. Într-adevar, ‘’ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus repetiţiunii’’ dispune art. 1092 C. civ.

Aşadar, plata nedatorată poate fi definită ca fiind executarea de către o persoană a unei obligaţii la care nu era ţinută şi pe care a făcut-o fără intenţia de a plăti datoria altuia. Cel care a primit o astfel de plată având denumirea de accipiens iar cel care a efectuat-o numindu-se solvens.

Astfel că, prin efectuarea unei plăţi nedatorate se naşte un raport juridic în temeiul căruia solvensul devine creditorul obligaţiei de restituire a ceea ce el a plătit, iar accipiensul este debitorul aceleaşi obligaţii.

Potrivit art. 993 C. civ. ,,acela care, din eroare, crezându-se debitor, a plătit o datorie, are drept de repetiţiune în contra creditorului’’. Prin acest text se consacră dreptul de restituire ce aparţine solvensului.

Art. 992 C. civ., la rândul său, instituie obligatia de restituire a accipiensului: ,,cel ce, din eroare sau cu ştiinţă, primeşte ceea ce nu-i este debit, este obligat a-l restitui aceluia de la care l-a primit’’.