Politică europeană de vecinătate

Notiunea de PEV.

Politica Europeana de Vecinatate poate fi considerată a reprezenta un compromis între dorinţa noilor ţări vecine de a deveni membre ale Uniunii Europene şi imposibilitatea Uniunii de a accepta noi extinderi. Prin plurivalenţa dimensiunilor sale – economică, politică şi de securitate

– PEV intră în corelaţie cu mare parte a politicilor Uniunii – regională, justiţie şi afaceri interne, educaţie, cultură şi cercetare, de dezvoltare durabilă, socială şi de mediu, externă şi de securitate. Securizarea viitoarei frontiere orientale a UE, pe Prut, la Dunăre şi Marea Neagră, concomitent cu evitarea transformării sale într-o nouă linie de fractură, reprezintă una din provocările majore ale României în perioada de pre şi post-aderare la Uniunea Europeană. România are nevoie nu de relaţii politice “privilegiate” cu Republica Moldova, ci de relaţii normale, de natură a genera legături profunde şi durabile cu românii din stânga Prutului.

I. Ce reprezinta Politica Europeana de Vecinatate

Politica Europeana de Vecinatate (PEV) reprezinta o noua modalitate de abordare a relatiilor dintre UE si tarile vecine, modalitate care depaseste simpla cooperare intre state vecine. PEV isi propune sa asigure cooperarea regionala si promovarea valorilor europene (bazate pe democratie, prosperitate, stabilitate si securitate) in tarile vecine UE, prin promovarea unui proces de integrare economica intensificata, printr-o cooperare transfrontaliera intarita si prin prevenirea conflictelor.

PEV reprezinta o consecinta directa a ultimului val de extindere a UE, dand nastere unui tip nou de relatii intre UE si vecinii sai (in special state incurajate sa continue procesele de reforma structurala si institutionala si de democratizare).

Pentru cele mai avansate state partenere, exista si perspectiva participarii la PIU ca si cea a aderarii progresive la anumite politici comune (cultura, mediu, cercetare, etc). “Generozitatea europeana” apare ca justificata, deoarece in lipsa unei motiva- tii reprezentata de aderare, oferta UE trebuie sa apara cat mai atractiva, astfel in- cat, pe de o parte, sa permita adoptarea masurilor necesare creerii unui spatiu de securitate si stabilitate si, pe de alta parte, sa limiteze, din partea statelor partenere, presiunile in directia aderarii. Cu alte cuvinte, dupa cum foarte bine observa Romano Prodi, la acea vreme Presedinte al Comisiei Europene, esenţa strategiei UE fata de noii vecini este ”de a împărţi totul cu Uniunea, mai puţin instituţiile”.

Politica europeană de vecinătate se aplică ţărilor aflate în imediata vecinătate a UE, pe uscat sau pe mare – Algeria, Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Egipt, Georgia, Israel, Iordania, Liban, Libia, Moldova, Maroc, Autoritatea Palestiniană, Siria, Tunisia şi Ucraina. Cu toate că şi Rusia se află în vecinătatea Uniunii, relaţiile cu această ţară fac obiectul unui parteneriat strategic separat.

II. Avantajele politicii europene de vecinătate

Politica europeană de vecinătate prezintă avantaje economice care pot fi considerabile. O mai mare convergenţă legislativă şi normativă cu UE, în special în domenii importante pentru îmbunătăţirea accesului pe piaţă, ar trebui să conducă la accelerarea investiţiilor şi la intensificarea ritmului de creştere economică, mai ales dacă la aceasta se adaugă un grad mai ridicat de liberalizare a comerţului, în sectorul serviciilor şi al produselor agricole.

În comparaţie cu acordurile-cadru semnate de UE şi ţările vecine, PEV îşi asumă un rol mai important de catalizator în realizarea reformelor structurale şi în aplicarea unor politici macroeconomice solide. Dar progresele concrete la acest capitol vor depinde în continuare de angajarea acestor ţări în procesul de reformă.

Pentru a asigura reuşita PEV, ţările vecine participante vor trebui să garanteze că angajamentele asumate în cadrul acestei politici sprijină strategiile naţionale de dezvoltare şi corespund capacităţii lor instituţionale şi tehnice. În acelaşi timp, UE va trebui să garanteze integritatea şi funcţionarea concretă a pieţei sale interne.

III. Etape in constructia si evolutia PEV

In cadrul Consiliului European, din decembrie 2002, care a marcat si finalizarea negocierilor cu primele 10 tari din Europa Centrala si de Est, s-a aratat ca actuala extindere creza conditii pentru consolidarea stabilitatii, pacii si democratiei atat in Europa cat si in afara ei.