Politici naționale și europene în materia dreptului penal aportul dintre dreptul penal european și ordinea juridică internă română

INTRODUCERE

Conceptul de spatiu penal european implică depăşirea principiilor de bază ale dreptului internanional, acela al teritorialității şi suveranității statale, conform cărora fiecare stat este competent să îşi definească domeniul de aplicare a normelor sale şi modul de cooperare, dar numai în limitele teritoriului său.

În condițiile în care respectarea suveranității naționale este impusă de trăsăturile specifice ale fiecărui stat, apropierea legislațiilor penale naționale face parte dintre cerințele obiective ale unei riposte eficiente, organizate și unificate a statelor împotriva criminalității.

1. Consideraţii generale privind dreptul penal european

Dacă vorbim de un drept penal european, o facem în sensul ansamblului de reglementări cu implicaţii penale susceptibile să introducă în viaţa juridică europeană unele principii noi şi comune pe care să le respecte statele europene în legislaţia lor penală naţională.

Asemenea reguli au fost adoptate, de pildă, prin Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Sub această formă, dreptul penal european este rezultatul activităţii Consiliului Europei, dar reguli similare au fost introduse şi prin activitatea Uniunii Europene. Ar intra în sfera dreptului penal european şi numeroasele Convenţii de cooperare şi întrajutorare reciprocă, conţinând reguli de drept penal menite să reglementeze activitatea statelor membre ale Consiliului Europei şi ale Uniunii Europene în direcţia combaterii mai eficiente a infracţiunilor care aduc atingere intereselor comune ale statelor făcând parte din aceste organizaţii.

În felul acesta, am putea vorbi de un drept penal european cuprinzând trei mari categorii de dispoziţii: cele rezultate din activitatea Consiliului Europei, cele privitoare la activitatea Uniunii Europene şi cele care rezultă din Convenţiile de cooperare încheiate în cadrul celor două organizaţii.

Lăsând la o parte faptul că tratatele de bază ale UE nu conţin nici o normă de competenţă care să permită instituirea unui sistem „autentic” de drept penal european supranaţional, încercările de a se realiza un drept penal comunitar au fost îngreunate şi de unele obstacole, cum ar fi:

- se consideră că exercitarea justiţiei, mai ales a celei penale, constituie un atribut al suveranităţii fiecărui stat membru, ca şi politica externă şi baterea monedei;

- legea penală este o manifestare a culturii naţionale, expresie a particularităţilor modului de a fi şi de a se comporta a fiecărui popor, iar eforturile de unificare ar putea fi considerate o atingere adusă propriei culturi;

- codurile penale din ţările Uniunii conţin reglementări diferite datorită particularităţilor naţionale ale dreptului penal

Cu toate acestea, dreptul penal al fiecărei ţări membre trebuie să joace un rol important în funcţionarea Uniunii Europene, astfel că legislaţiile penale naţionale trebuie să se adapteze cerinţelor Uniunii, receptând legislaţia comunitară din domeniu.

Dreptul penal european s-a dezvoltat treptat, atât sub egida Consiliului Europei, cât şi, mai ales, în cadrul Uniunii Europene. Elementele fundamentale, ce stau la baza dreptului european penal, sunt întărirea cooperării judiciare între state şi apropierea legislaţiilor naţionale.

Astfel, sunt recunoscute trei aspecte ale dreptului penal european:

- cooperarea între Autorităţile judiciare şi de poliţie;

- drepturile omului, un domeniu în care dreptul penal ocupă un loc primordial;

- dreptul Uniunii Europene, care, deşi nu este, în principiu, un drept penal, implică numeroase aspecte de drept penal

De fapt, dreptul european penal stricto sensu îşi are în prezent sediul materiei în Titlul VI din Tratatul privind instituirea Uniunii Europene „Cooperarea poliţienească şi judiciară în materie penală" (art. 29-42), care constituie cel de-al treilea Pilon al Uniunii Astfel, art. 29 parag. 1 din TUE statuează că unul din obiectivele fundamentale ale Uniunii Europene este „să asigure cetăţenilor săi un nivel ridicat de protecţie într-un spaţiu de libertate, securitate şi justiţie, elaborând o acţiune în comun în domeniul cooperării poliţieneşti şi judiciare în materie penală, prevenind rasismul şi xenofobia şi luptând cu aceste fenomene".

În conformitate cu prevederile celui de-al doilea paragraf al art. 29 din TUE, acest obiectiv este atins prin prevenirea criminalităţii, organizate, dar nu numai, şi lupta împotriva acestui fenomen, în principal a terorismului, traficului de fiinţe umane şi a infracţiunilor împotriva copiilor, traficului de droguri, traficului de arme, corupţiei şi fraudei, prin următoarele mijloace:

- cooperare mai strânsă între forţele de poliţie, Autorităţile vamale şi celelalte autorităţi competente din statele membre, deopotrivă direct şi prin intermediul Oficiului European de Poliţie (Europol);

- o cooperare mai strânsă între Autorităţile judiciare şi celelalte autorităţi competente din statele membre, inclusiv Unitatea europeană de cooperare judiciară (Eurojust);

- apropierea, atât cât este nevoie, a normelor de drept penal ale statelor membre