Prevederi deontologice privind magistrații, profesorii, cadrele medicale și polițiștii - analiză comparativă

INTRODUCERE

Lucrarea de faţă îşi propune să se concentreze asupra abordărilor pe care le presupun codurile deontologice ale celor mai importante funcţii publice într-un stat (magistraţi, profesori, cadre medicale şi poliţişti) precum şi asupra unei analize comparative dintre acestea. Motivul pentru care am ales această temă se relevă din faptul că cele patru funcţii publice interacţionează într-un grad şi mod diferit cu cetăţeanul. Astfel, vom încerca să analizăm normele de conduită şi îndatoririle specifice ale acestora, precum şi preocuparea permanentă de menţinere a nivelului moral şi al prestigiului social.

Lucrarea este structurată pe capitole al căror conţinut este prezentat în continuare. Capitolul întâi al prezenţei lucrări este rezervat definirii noţiunii de deontologie şi a conceptelor utilizate.

În următoarele capitole se tratează şi se dezvoltă separat prevederile deontologice ale celor patru funcţii publice. În fiecare dintre cele patru capitole se va face o prezentare în ansamblu asupra principiilor deontologice ce caracterizează fiecare profesiune şi a valorilor deontologice. De asemenea nu vom evita prezentarea deontologiei fiecărei funcţii din România, potrivit reglementărilor actuale

Ultimul capitol al lucrării este în întregime rezervat unei analize comparative pentru a scoate în evidenţia asemănările şi deosebirile prevederilor deontologice, precum şi rolul aparte al acestora în societate şi în viaţă cetăţeanului.

Concluzia va pune în lumină complexitatea cercetării fără să ignore dificultăţile, va indica posibile cercetări viitoare, şi va oferi un comentariu personal despre rezultatul cercetării, în raport cu obiectivele propuse.

Lucrarea se doreşte a fi o abordare, pornind de la o prezentare generală a normelor de conduită şi a obligaţiilor etice ale funcţionarilor publici. În capitolele dedicate categoriilor speciale de funcţionari publici vom detalia aceste prevederi deontologice pe fiecare grupă de funcţionari.

Metoda de cercetare utilizată pentru întocmirea acestei teze are drept temei o analiză de bibliografie, în vederea reliefării unui studiu comparativ între cele patru funcţii publice pe care ne axăm.

Cercetarea, pe baza căreia a fost întocmită lucrarea, s-a fundamentat pe surse de documentare, precum : literatura de specialitate, studii legate de deontologia profesiilor, legislaţia naţională ( acte normative cum sunt Constituţia, legile, hotărârile, ordonanţele, ordinele, respectiv dispoziţiile), documente internaţionale şi informaţii oficiale postate pe site-urile autorităţilor şi instituţiilor publice. Aceste documente oficiale au servit cercetării noastre pentru o definire mai clară a termenilor şi a ideilor expuse, pentru analiză comparativă între cele patru funcţii publice.

Literatură de specialitate a venit în ajutorul nostru cu o serie de păreri şi teorii ale marilor specialişti în domeniu, astfel încât le-am putut compara şi formula noi opinii.

În ceea ce priveşte literatură de specialitate şi publicaţiile am folosit:

- Deontologia profesiei de magistrat. Repere Contemporane. Autori: Florin Constantin, Sofia Luca;

- Deontologia şi Statutul Funcţionarului Din Administraţia Publică. Autori: Liviu Coman Kund

- Drept Administrativ. Autori: Ioan Alexandru

- Deontologia Funcţionarilor Publici. Autori: Ion Popescu, Victor Alistar, Madalina Bonteanu, Dragoş Dinca

- Statutul Poliţistului. Autori: Georgiana Dobrescu, Cristian Murica

Sursele de documentare din legislaţia internaţională sunt:

- Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor fundamentale, adoptată la Roma la 4 noiembrie 1950

- Principiile de la Bangalore cu privire la conduită judiciară adoptate de Grupul judiciar de întărire a integrităţii magistraţilor în februarie 2001 şi revizuite în noiembrie 2002.

Legislaţia românească pare insuficientă comparativ cu cea internaţională. De aceea, în studiul nostru, am încercat să apelăm cât mai mult la legislaţia europeană, în special, mai ales pentru că începând cu anul 2007 România este parte integrantă în Uniunea Europeană, iar prevederile actelor normative comunitare tind să aibă prioritate în faţa normelor juridice naţionale, după aderarea statului la această uniune.