Principiul priorității și caracterul direct aplicabil al dreptului Uniunii Europene

In cadrul sistemului legislativ al Uniunii Europene exista mai multe principii care servesc ca baza pentru luarea deciziilor, mai ales in cazurile in care unele acte sunt neclare sau exista un conflict intre mai multe categorii de acte. Unele dintre aceste principii sunt inscrise in tratate (de exemplu: principiul subsidiaritatii si proportionalitatii), altele deriva din practica Uniunii si a institutiilor sale, in special Curtea Europeana de Justitie.

In functie de rolul lor, aceste principii generale pot fi de actiune (se pot regasi in actele, actiunile si politicile Uniunii Europene) sau de aplicare (utilizate de instantele judecatoresti pentru punerea in aplicare a dreptului comunitar.

Pentru a asigura o buna functionare a sistemului juridic comunitar si eficacitatea masurilor luate, comunitatile au dezvoltat mai multe principia de aplicare a dreptului comunitar. Un rol decisiv in definirea si garantarea respectarii acestora l-a avut Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene prin hotararile luate in judecarea unor cazuri. Cele mai importante dintrea ceste principia sunt: suprematia/prioritatea dreptului comunitar, aplicabilitatea directa, efectul direct si efectul indirect.

Principiul suprematiei/prioritatii dreptului Uniunii Europene/comunitar

In faza de conflict, intre legea nationala si dreptul comunitar, norma comunitara (tratatele, dar si legislatiile derivate) este cea care se aplica in toate cazurile. Dreptul Uniunii are forta specifica de a se impune ca drept comun, propriu, tuturor statelor membre. Acest drept nu numai ca se insereaza in ordinea interna a statelor membre, ci poseda aptitudinea generala de a completa patrimoniul juridic al particularilor – drepturi subiective si/sau obligatii, atat in raporturile cu alti particulari, cat si in relatiile cu statul. Aceste drepturi se nasc nu numai cand ele sunt expres acordate de Tratat, dar si in temeiul obligatiilor pe care Tratatul le impune intr-un mod clar definit persoanelor precum si statelor membre si institutiilor Uniunii Europene.

Suprematia sau prioritatea dreptului comunitar a fost consacrata implicit prin tratatele institutive – care, prin contrast cu tratatele internationale obisnuite – au creat o ordine juridica proprie, integrata in sistemul juridic al statelor membre, din momentul in care tratatul intra in vigoare si pe care organelelor de jurisdictie sunt obligate sa o aplice.

Suprmatia dreptului comunitar este unul dintre cele mai vechi principii ale dreptului comunitar, fiind formulat pentru prima data de catre judecatorii Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene in hotararea in cazul Flaminio Costa contra E.N.E.L.. Flaminio Costa, actionar al unei societati private de producere a energiei electrice, se opune nationalizarii (in 1962) si transferului catre societatea E.N.E.L. a productiei si distributiei energiei electrice in Italia. Intrucat nu mai primea dividendele care considera ca i se cuvin, el a refuzat sa isi plateasca facture pentru energie electrica, iar inaintea unei curti nationale a invocate incalcarea, prin legea de nationalizare, a mai multor dispozitii ale “Tratatului de instituire a Comunitatii Economice Europene”. Interpelata pentru interpretarea unor prevederi ale tratatului, Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene (CJCE) s-a pronuntat, afirmand ca, date fiind angajamentele pe care statele membre si le-au luat prin tratat, acestea au transferat Comunitatilor o parte din dreptul lor suveran de a decide, astfel incat statele membre nu mai pot lua hotarari “care ar fi incompatibile cu notiunea de Comunitate”. In acest fel a fost creat unul dintre cele mai importante principii ale sistemului de drept al Uniunii Europene: “Prin crearea unei Comunitati de durata nelimitata, avand propriile sale institutii, propria sa personalitate, propria sa capacitate juridica si propria capacitate de reprezentare pe plan international si, cu deosebire, puteri reale provenind dintr-o limitare de suveranitate ori dintr-un transfer de puteri de la state la Comunitate, statele membre si-au limitat drepturile lor suverane, desi in domenii limitate, si astfel s-a creat un sistem de legi care oblige pe nationalii lor, cat si pe insele. Integrarea in dreptul fiecarei tari membre a dispozitiilor care provin din sursa comunitara, si mai general din termenii si spiritul tratatului, au drept corolar imposibilitatea pentru state de a face sa prevaleze, impotriva unei ordini juridice acceptate de catre acestea pe baza de reciprocitate, o masura unilateral ulterioara, care nu ar putea astfel sa-I fie opozabila”.

Cazul: Flaminio Costa vs. E.N.E.L., nr.6/64, 1964

Partile:

Ente Nazionale Energia Elettrica (Enel) – societate careia i-au fost remise toate proprietăţile întreprinderilor din domeniul electricitatii

Flaminino Costa - în calitate de acţionar la Edison Volta(companie afectată de naţionalizare şi consumatoare de electricitate)

Faptele litigiului:

Printr-o lege din 1962 şi prin decretele subsecvente, guvernul italian a naţionalizat producţia şi distribuţia de energie electrică şi a creat o societate - Ente Nazionale Energia Elettrica (sau ENEL), căreia i-au fost transferate toate proprietăţile întreprinderilor din domeniu.

Flaminio Costa, în calitate de acţionar la Edison Volta, companie afectată de naţionalizare şi consumatoare de electricitate a refuzat să plătească factura de electricitate, pe motivul că naţionalizarea este contrară Constituţiei italiene şi anumitor prevederi din Tratat si a cerut instanţei competente din Milano, "il Giudice Conciliatore", să aplice articolul 177 din Tratatul CEE şi să obţină în acest fel o interpretare a articolelor 102, 93, 53 şi 37 ale Tratatului, care au fost încălcate de legea respectivă.

Categoria de activare:

Ca si norma comunitara relevanta pentru acest caz se observa ca este vorba despre „Tratatul instituind Comunitatea Europeană. Principiile generale ale dreptului comunitar.”

Considerente si solutii ale Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene:

Spre deosebire de tratatele internaţionale obişnuite, Tratatul Comunitatii Economice Europene (TCEE) şi-a creat ordinea sa juridică proprie care, la intrarea în vigoare a Tratatului, a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanţele din aceste State fiind obligate să-l aplice.