Principiul priorității aplicării dreptului european

Tratatele de instituire a comunitatilor nu contin prevederi privind primordialitatea dreptului comunitar asupra celor intern al statelor. Impreuna cu efectul direct, primordialitatea constituie cei doi stalpi ai ordinii juridice comunitare. Problema primordialitatii dreptului comunitar fata de dreptul intern al statelor membre, poate fi considerata ca o expresie a problematicii raportului dintre dreptul international public si dreptul intern.

In privinta raporturilor intre dreptul international si dreptul national au fost avansare trei teorii. Primele doua, dualiste, considera dreptul international si dreptul national ca reprezentand ordini juridice separate. Ele vor fi, deci, egale si independente, cu consecinta ca normele dreptului international nu au valoare pentru dreptul intern si invers si, pentru a fi valabile in ordinea interna, ele trebuie sa fie transformate in norme de drept intern, singurele pe care organele statului si organele sale judecatoresti le aplica, ceea ce ar face posibila modificarea si abrogarea lor printr-o lege interna ulterioara. Dar, practica generala a statelor este in sensul ca transformarea dreptului international in drept intern nou nu se face prin adoptarea de legi interne care sa reproduca normele conventionale ale dreptului international.

Statele comunitare nu au un sistem dualist complet. In toate aceste state dreptul international cutumiar este o parte a dreptului national. Dar in ce priveste tratatele internationale, in Marea Britanie, Danemarca si Irlanda ele nu sunt direct, imediat aplicabile in ordinea juridica nationala, ci este necesara transformarea normelor ce decurg din acestea, in norme juridice nationale. Acest sistem prezinta o serie de dezavantaje in sensul ca procesul de transformare poate fi de durata, prin amendamente parlamentare textul poate sa fie schimbat, norma internationala nu are un regim propriu in ordinea juridica nationala – orice lege nationala viitoare urmand a avea prioritate asupra legii care incorporeaza regula internationala in acea ordine juridica; sistemul in cauza nu poate sa fie aplicat pentru transformarea deciziilor obligatorii emise de organizatii internationale, acte care isi mentin acest caracter indiferent de ce ar putea decide parlamentul national.

In sistemul dualismului atenuat, intalnit in Germania si Italia, inainte ca guvernele sa adere la tratate internationale, trebuie obtinuta aprobarea parlamentara, normele generale de drept international avand, totusi, prioritate asupra legislatiei interne si fiind obligatorii. Atenuarea se explica prin faptul ca legea ce aproba tratatul il incorporeaza si nu mai poate fi modificat, ci va fi acceptat ca atare, in toto.

Potrivit teoriei moniste, ar exista o singura ordine juridica, cuprinzand atat dreptul international, cat si dreptul intern, ca un sistem unitar de norme situate intr-un cadru ierarhic de prioritate. Doctrina monista are doua variante, cea a primatului dreptului intern si cea a primatului dreptului international. In ambele variante normele de drept international, in aplicarea lor pe plan intern, nu sunt asimilate cu legile interne. Nu este necesar un proces de transformare prin masuri legislative nationale. Dar, in ipoteza in care norma de drept international este mai recenta decat normele interne care se afla in conflict, ea va avea prioritate; daca ea este urmata de o legislatie nationala, potrivit aceleiasi doctrine, aceasta ar trebui sa fie in concordanta cu legea internationala, asigurandu-se, astfel, preeminenta normei de drept international care ar decurge din natura dreptului international.

Unul dintre avantajele sistemului monist este caracterul sau logic mai mare, in sensul ca regulile juridice ale unei comunitati mai numeroase trebuie sa prevaleze fata de cele ale partilor sale, dar trebuie subliniat ca aplicarea lor ca norme de drept international se va face in cadrul unor ordini juridice nationale, revenind deci, statelor, ca entitati distincte, sa le puna in practica. Reglementarea efectului intern al normelor de drept international va reveni, prin urmare, dispozitiilor dreptului national de natura constitutionala.

Spre deosebire de aceasta situatie din dreptul international public, in sistemul de drept comunitar statele membre sunt obligate sa recunoasca primordialitatea dreptului comunitar asupra dreptului intern. Fundamentul acestei situatii il constituie acordul statelor de a fi membre ale acestor comunitati si de a accepta jurisdictia speciala create in conformitate cu tratatele constitutive, care au fost negociate si fata de care s-a exprimat concimtamantul fiecarui stat conform prevederilor tratatului si a reglementarilor interne, respective prin referendum in ultima instanta.