Procedura cooperării

Introducere

Securitatea statala se pare ca este mai usor inteleasa si i se acorda mai multa atentie in prezenta unei amenintari concrete. Faptul ca Razboiul Rece s-a sfarsit la inceputul anilor ’90 a dus la disparitia unei asemenea amenintari. Statele care s-au declarat neutre, se aflau in acea perioada intr-o situatie de reevaluare a politicii lor de neutralitate, din motivele lor istorice, geopolitice si politice. Diferenta dintre politica de neutralitate de atunci si cea de acum este ca inainte tarile neutre actionau pentru a supravietui prin forte proprii. Noul mediu de securitate a “impus” acestor tari sa participe la operatiuni de mentinere a pacii in afara teritoriului lor si prin modernizarea tehnologiei militare. Aceasta schimbare este baza ideii de cooperare militara, tarile neutru realizand ca in cadrul noului mediu de securitate nu mai pot actiona singure.

Ideea ca Europa Unita sa aiba o voce unica pe scena internationala este tot atat de veche ca si procesul de integrare insusi.

Cap. 1 Politica externa si de securitate comuna

Schimbarile geopolitice produse dupa prabusirea comunismului si izbucnirea unor crize regionale in Balcani si in alte zone, au indemnat statele membre sa-si intensifice eforturile in ceea ce priveste cooperarea politica europeana. Astfel, prin semnarea Tratatului de la Maastricht s-a infiintat pilonul “Politica externa si de securitate comuna” (PESC) in cadrul UE pentru crearea instrumentelor pentru interventii si actiuni diplomatice.

Obiectivele PESC sunt urmatoarele:

• protejarea valorilor, intereselor fundamentale si a independentei Uniunii;

• intarirea, pe toate caile, a securitatii Uniunii si a statelor membre;

• pastrarea pacii si intarirea securitatii internationale, in acord cu principiile Cartei Natiunilor Unite, Actului Final de la Helsinki si Cartei de la paris;

• promovarea cooperarii internationale;

• dezvoltarea si consolidarea democratiei, legalitatii, respectului pentru drepturile omului si a libertatilor fundamentale.

“Politica externa si de securitate comuna cuprinde toate problemele referitoare la securitatea Uniunii, inclusiv stabilirea unei politici de aparare comune, care ar putea conduce la un sistem de aparare comun, in cazul in care Consiliul European decide in acest sens.”

Statele membre sustin activ si fara rezerve politica externa si de securitate a Uniunii, in spirit de loialitate si solidaritate, abtinandu-se de la orice actiune impotriva Uniunii.

La realizarea obiectivelor stabilite prin aceasta politica participa urmatoarele organe institutionale:

Presedintia UE este responsabila pentru punerea in aplicare a deciziilor adoptate si exprima pozitia Uniunii in cadrul organizatiilor internationale si conferintelor internationale.

Presedintia este asistata de Secretarul General al Consiliului, care exercita functia de Inalt Reprezentant pentru PESC, contribuind la formularea , elaborarea si implementarea deciziilor politice si uneori conducand in numele Consiliului dialogul politic cu tertii.

Rolul principal revine Consiliului, care este organul decizional al PESC. Consiliul poate sa numeasca un reprezentant special, care primeste un mandat legat de anumite probleme politice particulare.

Parlamentul European este consultat de presedintie si informat de Comisie asupra evolutiei PESC. Anual in Parlament are loc o dezbatere cu privire la progresele implementarii PESC.

Statele membre care fac parte si din Consiliul de Securitate al ONU se pun de acord si informeaza complet celelalte state membre.

Sub autoritatea Consiliului actioneaza un Comitet politic si de securitate care: monitorizeaza situatia internationala in domeniul PESC, contribuie la definirea politicilor formuland avize adresate Consiliului; supravegheaza implementarea acestora si exercita controlul politic si coordonarea strategica a operatiunilor de gestionare a crizelor.

Procesul decizional in cadrul PESC. Consiliul European defineste principiile si orientarile generale ale PESC si stabileste strategii comune care vor fi implementate de Uniune In domeniile in care statele au interese comune. Consiliul Uniunii Europene ia deciziile necesare pentru definirea si implementarea PESCpe baza orientarilor generale stabilite de Consiliul European si recomanda acestuia strategii comune. In vederea realizarii PESC, Consiliul UE adopta: actiuni comune, pozitii comune si decizii.

Actiunile comune abordeaza unele situatii specifice in care actiunea operationala a Uniunii este necesara. Actiunile comune angajeaza statele membre in luarile lor de pozitie si in conducerea actiunii lor. Ele pot fi modificate doar de Consiliu, iar statele membre au obligatia de a informa Consiliul cu privire la actiunile lor.