Procedura în Cazul unor Infracțiuni Flagrante

Apropierea maximă a sancţiunii

faţă de momentul comiterii faptei

social-periculoase, este unul din

principalele avantaje ale acestei

proceduri.

Introducere

Procedura de urmărire şi judecare a unor infracţiuni flagrante – vezi: titlul III cap.V Cod P.P. al RM), este un subiect de discuţie nu prea des întîlnit, atît în rîndurile studenţilor, cît şi a specialiştilor în domeniu. Procedura are impresia unei ordini procesuale lipsite de importanţă, fără perspective. Această stare de lucruri este cauzată de legislaţia imperfectă, de lipsa cercetărilor în domeniu. De aceea prin prezenta lucrare vom încerca să dovedim că procedura în cazul unor infracţiuni flagrante este o formă procesuală independentă, că reglementări analogice există şi în alte state, şi are o contribuţie deosebită în lupta cu criminalitatea, fapt ce justifică întru totul cercetarea sa.

Cunoaştem cu toţii că starea criminalităţii la moment, în Republica Moldova, este foarte gravă. Ea reflectă situaţia economică, social-politică şi democratică a statului nostru, înregistrînd în fiecare an un indice tot mai înalt. Din această cauză tema acestei lucrări capătă o actualitate excepţională.

Astăzi prin procedura în cazul unor infracţiuni flagrante sunt pregătite 53 componenţe de infracţiune, această ordine procesuală, constituind o latură importantă a activităţii organelor de urmărire penală. Totuşi aplicarea practică a procedurii întîlneşte o mulţime de dificultăţi:

1. În primul rînd, este oare satisfăcător nivelul de pregătire profesională a lucrătorilor organelor de urmărire penală în privinţa pregătirii materialelor prin procedura în cazul unor infracţiuni flagrante. Cel mai bine instruiţi în această problemă, rămîn a fi lucrătorii organelor de urmărire, în timp ce alţi reprezentanţi ai organelor de cercetare penală (departamentul vamal, serviciului de Informaţii şi Securitatea ş.a.) cunoştinţe speciale în acest domeniu nu posedă.

2. Putem noi oare să spunem că dispunem de o legislaţie perfectă, ce reglementează sub toate aspectele procedura în cazul unor infracţiuni flagrante? În nici un caz. Legislaţia actuală are o mulţime de lacune:

a)unele noţiuni ale acestei proceduri nici nu au o explicaţie legală (ce este o infracţiune flagrantă?);

b) care sunt drepturile persoanelor care au avut de suferit de pe urma unei infracţiuni flagrante, în condiţiile în care acestea nu sunt recunoscute ca parte vătămată sau ca parte civilă? c) care sunt condiţiile admisibilităţii procedurii? O normă specială în această privinţă nu există.

Sunt încă multe alte goluri în legislaţie, dar situaţia rămîne a fi dificilă deoarece nici Procuratura Generală, nici MAI nu încearcă să soluţioneze aceste lacune.

Chiar recomandările metodice făcute de aceste instituţii privind aplicarea proceduri de urmărire în judecare a unor infracţiuni flagrante conţin contradicţii cu legislaţia în vigoare.

3. În al treilea rînd, situaţia şi aşa precară a procedurii în cazul unor infracţiuni flagrante, este complicată de divergenţele în literatura juridică. Unii autori în genere, vorbesc despre natura administrativă şi nu procesual-penală a acestei proceduri.

Dorinţa de a răspunde la multiplele întrebări în legătură cu starea actuală a procedurii în cazul unor infracţiuni flagrante ne-au determinat să alegem această temă ca obiect de studiu a prezentei lucrări, avînd scopul de a găsi soluţii la toate problemele existente. Pentru atingerea acestui scop ne propunem următoarele obiective:

1) de a determina care este natura socio-juridică a procedurii în cazurile flagrante;

2) de a pune în evidenţă scopul şi importanţa procedurii;

3) de a ne face cunoştinţă cu istoricul apariţiei acestei proceduri şi existenţa unor reglementări analogice în alte state;

4) de a preciza condiţiile admisibilităţii şi a cazurilor ce exclud pregătirea materialelor prin procedura de urmărire şi judecare a unor infracţiuni flagrante;

5) de a determina care sunt atribuţiile organelor de urmărire penală, procurorului şi instanţei în cauzele flagrante;

6) de a face propuneri pentru soluţionarea lacunelor existente.