Proceduri de achiziții publice în administrația publică

CAP. I. ADMINISTRATIA PUBLICA LOCALA - GENERALITATI

I.1. ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ

Normele dreptului administrativ reglementează raporturile sociale referitoare la organizarea şi activitatea administraţiei publice.

Prin administraţia publică se realizează funcţia executivă a statului, întrucât ea are ca sarcină organizarea executării şi executarea în concret a legilor. Administraţia publică cuprinde organele administraţiei publice centrale şi serviciile lor descentralizate, precum şi organele administraţiei publice locale.Toate aceste autorităţi îşi desfăşoară activitatea sub conducerea generală a Guvernului, care este şeful puterii executive .

Noţiunea de administraţie publică are un dublu sens:

In sens formal, prin administraţie publica înţelegem ansamblul autorităţilor şi instituţiilor publice care realizează, pe baza şi în vederea executării legii, o activitate cu un anumit specific.

In sens material, prin administraţie publică înţelegem activitatea de organizare a executării şi executarea în concret a legilor de către autorităţile care compun acest sistem în vederea satisfacerii intereselor generale, scop în care adoptă acte juridice, organizează şi asigură buna funcţionare a serviciilor publice şi execută anumite prestaţii către populaţie.

Administraţia publică concepută ca sistem de organe ale statului este alcătuită din: Preşedintele României, Guvern, ministerele şi celelalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate, serviciile lor descentralizate în judeţe, prefectul şi autorităţile administraţiei publice locale.

Administraţia publică concepută ca activitate are două componente:

a) o componentă executiv-dispozitivă prin care administraţia publică organizează executarea şi execută în concret legile adoptând, în acest scop, acte administrative de autoritate;

b) o componentă de prestare de servicii publice prin care administraţia publică înfiinţează, organizează şi ia toate măsurile pentru asigurarea bunei funcţionări a serviciilor publice.In acest scop administraţia publică încheie diverse acte juridice bilaterale sau multilaterale, săvârşeşte diferite fapte materiale şi execută anumite operaţiuni tehnico- materiale.

In concluzie, administraţia publică îşi desfăşoară activitatea prin acte administrative, fapte materiale juridice şi operaţiuni tehnico-materiale.

I.2. ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ LOCALĂ

La nivelul statului alături de interesele generale se regăsesc şi interese locale, între acestea existând o interdependenţă reciprocă, interesul local fiind considerat, în acelaş timp, şi interes general.

Sarcinile complexe ale statului român, ca şi nevoile şi interesele felurite şi multiple ale persoanelor fizice, nu pot fi realizate, respectiv satisfăcute, numai de administraţia publică centrală prin organele sale de specialitate, ci a devenit imperios necesară crearea unor unităţi administrativ-teritoriale, înzestrate cu autorităţi, care să exercite administraţia publică legată de viaţa locală.

Aşa cum afirma dr. Valentin Prisăcaru "dacă există o administraţie publică centrală -acea totalitate a organelor de specialitate ale administraţiei publice constituite pentru satisfacerea, sub conducerea Guvernului, a intereselor generale ale societăţii la nivelul întregii ţări, există şi o administraţie publică locală- acea totalitate a organelor de competenţă generală sau specială, constituite pentru satisfacerea intereselor generale ale locuitorilor unei unităţi administrativ-teritoriale, judeţul sau comuna" .

Cadrul juridic normativ actual de organizare şi funcţionare a administraţiei publice locale din România îl constituie Legea nr.215/2001 a administraţiei publice locale, care detailează, cum este şi firesc, dispoziţiile constituţionale răspunzând principiilor şi cerinţelor democratice ale statului de drept.

Potrivit art.3 alin. (3) din Constituţie, teritoriul României este organizat din punct de vedere administrativ în comune, oraşe şi judeţe. Acelaşi lucru este reglementat şi prin Legea administraţiei publice locale care precizează că "autonomia locală priveşte organizarea, funcţionare, competenţele şi atribuţiile, precum şi gestionarea resurselor care, potrivit legii, aparţin comunei, oraşului sau judeţului, după caz".

In România, administrarea intereselor publice locale este încredinţată unor autorităţi proprii colectivităţilor locale, în condiţiile stabilite de Constiutie şi de lege. Autorităţile locale sau consiliul local, primarul şi consiliul judeţean, reprezentantele colectivităţilor locale, rezultate din alegeri libere desfăşurate în unitatea administrativ-teritorială. Acestora li se recunoaşte o putere proprie de decizie exercitată sub controlul de legalitate al autorităţilor statului.