Procesul probațiunii

1. Introducere

Din punct de vedere etimologic termenul de probatiune provine din latinescul probatio care desemnao perioada de demonstratie, sau o incercare si iertare. Acei condamnati care au demonstrate dorinta de sschimbare de-a lungul perioadei stabilite, prin indeplinirea conditiilor impuse pentru probatiunea lor sunt iertati si eliberati de alte implicatii ale sistemului de justitie penala.

De asemenea, in dictionarul Oxford sunt oferite doua sensuri termenului probation, si anume:

a) Sistemul prin care o persoana a fost gasita vinovata pentru savarsirea unei infractiuni nu este trimisa in penitenciar, dar careia ii este legal solicitat sa se prezinte cu regularitate la un for official pentru o perioada de timp determinate;

b) Testarea aptitudinilor sau comportamentului unei persoane pentru a constata daca accea persoana este corespunzatoare in special pestru o slujba.

O dificultate in definirea termenului rezida din faptul ca accest concept este explicat in functie de principiile filosofiei dreptului penal al fiecarui stat, un concept reltiv. Astfel, concceptualizarea apare diferita in functie de rolul pe care sistemul penal il are in tara respective, de semnificatia data pedepsei, de perceptia acestia la nivel social, precum si de locul pe care individul il are in societate.

Probatiunea apare ca o sanctiune si, cu toate acestea, in noua abordardare a penalizarii infractorilor, este vorba de un process existential al individului infractor in vederea reintegrarii lui sociale.

In ceea ce priveste geneza probatiunii este greu de apreciat cand anume a aparut cu adevarat acest fenomen social si juridic, insa majoritatea specialistilor care s-au ocupat de studiul acestei institutii sunt unanim de accord ca probatiunea a aparut pentru prima data in cadrul sisemului de drept anglo-saxon, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea.

Probatiunea a aparut ca o rezultanta fireasca a evolutiei societatii omenesti in domeniul sanctionarii care, sub diferite forme, incalca normele de comportament unanim acceptate. Practice, probatiunea a reprezentat punctul de trecere la un stadiu superior al domeniului sanctionarii, nu prin inlaaturarea vechiului system bazat exclusive pe principiul izolarii infractorului fata de comunitate, ci prin constituirea unui system alternative, bazat pe principiul mentinerii si sanctionarii infractorului in comunitate, concomitant cu ajutorul acordat acestuia pentru adaptarea si buna integrare sociala.

In Romania, primele elemente de probatiune au existat in vechea reglementare penala socialista, adoptata in anul 1968, care prevedea in dispozitiile art. 90 si 91 ca raspunderea penala putea fi inlocuita cu o raspundere care atrage aplicarea unei sanctiuni cu character administrative sau cu o forma de influentare obsteasca, care se realiza prinrezolvarea directa a unor anumite cause de catre organul de influentare obsteasca, trimiterea cauzei la organizatiile din cele arate la art. 145, in vederea luarii unei masuri de influentare obsteasca sau incredintarea faptuitorului pe garante unei organizatii din cele prevazute la art. 145.

Conform art 96 din Codul penal, incredintarea faptuitorului pe garantie se putea dispune pe termen de unan, de catre procurer sau de catre instanta de judecata, in cazul infractiunilor pentru care legea prevedea pedeapsa inchisorii de cel mult 6 luni si erau indeplinite urmatoarele conditii: daca fapta, in continutul ei cornet si in imprejurarile In care a fost savarsita prezinta un grad de pericol social redus si nu a produs urmari grave si, daca din comportarea trecuta si prezenta a faptuitorului rezulta suficiente temeiuri ca accesta poate fi indreptat fara a I se aplica o pedeapsa.

Pentru incredintarea pe garantie era necesara, in toate situatiile, solicitarea organizatiei dincare face parte faptuitorul, daca fapta a fost savarsita la locul de munca sau in exercitiul atributiilor de serviciu, iar in celelalte cazuri numai cand se aprecia ca organizatia era inmasura sa efectueza supravecherea.

Interesant este faptul ca, in art. 97 din Codul penal se prevedea ca masura incredintatii pe garantie utea fi revocata, daca inlaunturl termenului de incercare se constata ca faptuitorul nu dadea dovada de indreptare sau era condamnat pentru o alta infrctiune.

In cursul anului 1997 a fost infiintat centru experimental de probatiune Cluj, iar in anul urmatora fost infiintat in cadrul Directiei Generale Judiciare si Coordonare a Strategiilor Antiinfrationale din Ministerul Justitiei, Serviciul de Probatiune, ca serviciu specializat de supraveghere a executarii pedepselor comunitare.

Totodata, in cursul anului 1999 au fost infiintate alte trei centre experimentale de probatiune in municipiile Pitesti, Targoviste si Timisoara.