Procurorul

Introducere

Orice organizare statală presupune existenţa unor reguli de conduită, care alcătuiesc ordnea de drept în acel stat şi în baza cărora se desfăşoară întreaga viaţa socială.

În principiu, ordinea de drept se realizează pe două căi: prin conformare şi prin constrîngere.

Prima modalitate nu ridică probleme deosebite, în schimb a doua cale impune din partea organismelor abilitate ale statului o atenţie deosebită sub aspectul corectei aplicări a normelor coercitive.

În multitduinea de încălcări ale regulilor de conduită stabilite prin lege, un loc aparte îl ocupă încălcare legii penale, adică infracţiunea.

Încălcarea legii penale, săvîrşirea unei infracţiuni cu vinovăţie, duce la naşterea unui raport juridic concrect de drept penal, în baza căruia statul are dreptul de a trage la răspunderea penală pe făptuitor, iar acesta este obligat să suporte consecinţele faptei sale.

După cum se cunoaşte, pentru realizarea actului de justiţie, nu este suficient numai activitatea instnaţei, deoarece lanţul de activităţi care începe cu descoperirea infracţiunilor, identificarea făptuitorului şi strîngerea probelor, administrarea acestora şi soluţionarea definitivă a cauzei, este opera mai multor organe ale statului şi în primul rînd al procurorului.

Scopurile şi problemele ce stau în faţa procurorului sînt determinate de necesitatea obiectivă a protecţiei drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.

Tema „Statutul procurorului în instanţa jduecătorească” a fost aleasă din interesul personal de a mă implica în studierea şi cunoaşterea mai aprofundată a statului procesual a procuorului în instanţa judecătorească.

Mai mult ca atât, mi-am propus să examinez anume poziţia procesuală a procurorului în instanţa judecătorească din motivul că în instanţa judecătorească se poate elucida importanţa procurorului ca garant al societăţii şi a statului în întregime.

Scopul prezentului studiu constă în determinarea aspectelor teoretice şi practice ale statutului procurorului în instanţa judecătorească.

În realizarea acestui scop se pot evidenţia următoarele obiective:

 Analiza istoricului apariţiei şi evoluţiei instituţiei procuraturii;

 Elucidarea atribuţiilor procurorului în instanţa judecătorească;

 Studierea participării procurorului la etapa pregătitoare şi inclusiv la cercetarea jduecătorească;

 Studierea participării procurorului în căile ordinare şi extraordinare de atac;

Lucrarea constă din: introducere, trei capitole, încheiere şi bibliografie.

Primul capitol – “Procurorul – partea acuzării în procesul penal” constă din două paragrafe. În acest capitol s-a analizat unele aspecte ale apariţiei şi evoluţiei instituţiei procuraturii, am analizat succint apariţia procuraturii în Republica Moldova. De altfel am studiat atribuţiile procurorului în instanţa judecătorească, astfel analizînd şi importanţa procurorului ca parte a procesului penal.

Al doilea capitol - “Participarea procurorului în prima instanţă”, este structurat în trei paragrafe. În acest capitol se tratează problema modului de realizare a statutului procurorului la etapa pregătitoare, la cercetarea judecătorească şi discursul de învinuire a procurorului.

Al treilea capitol - “Participarea procurorului în căile ordinare şi extraordinare de atac” este structurat din patru paragrafe. În acest capitol se relevă particularităţile participării procurorului în căile ordinare şi extraordinare de atac.