Protecția consumatorului

Lege pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială a ordinii și liniștii publice nr.61/1991

Introducere

Legea nr. 61 din 27 septembrie 1991 privind sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, lege modificată, completată și republicată, constrânge considerabil faptele care constituie contravenții. Fie că am fost subiecți pasivi ai contravențiilor din Legea nr. 61/1991 sau, de nepreferat, subiecți activi, sfera faptelor care constituie contravenții este una larga și prevede ipoteze des întalnite în jurul nostru, în relațiile sociale în care intrăm în fiecare zi.

Pentru asigurarea climatului de ordine și liniște publică necesar desfășurării normale a activității economice și social-culturale și promovarea unor relații civilizate în viața cotidiană, cetățenii sunt obligați să aibă un comportament civic, moral și responsabil, în spiritul legilor țării și al normelor de conviețuire socială.

Noțiuni legislative

Cadrul normativ general privind contravenția este dat de ordonanța de urgență nr. 2/2001 privind contravențiile, act normativ ce a suferit destul de multe modificari.

Constituie contravenție fapta săvârsită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, de către autoritățile competente din cadrul primariilor, prin care o persoana fizică sau juridică încalcă prevederi normative.

Actele normative prin care se stabilesc contravenții vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenții și sancțiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea; în cazul sancțiunii cu amendă se vor stabili limita minimă și maximă a acesteia, respectiv sancțiunile complementare ce pot fi date față de sancțiunile contravenționale.

Sancțiunile reprezintă consecințele de ordin represiv pe care trebuie să le suporte persoana care a încălcat regulile juridice.

Sancțiunile contravenționale sunt o categorie a sancțiunilor juridice ce se aplică în cazul săvârșirii abaterilor contravenționale.

Sancțiunile administrative principale sunt:

a) tipice: avertismentul și amenda

b) atipice: activitatea desfășurată în folosul comunității

Iar ca sancțiuni complementare tipice distingem confiscarea, respectiv anularea sau suspendarea avizului, acordului, autorizației

Dintre sancțiunile complementare atipice distingem inchiderea unității; blocarea contului bancar; suspendarea activității agentului economic; retragerea temporară sau definitivă a licenței sau avizului pentru operațiuni sau activități de comerț exterior; desființarea construcțiilor și aducerea terenului în starea inițială. Existând posibilitatea ca prin legi speciale să se poată stabili și alte sancțiuni principale sau complementare.

1. Avertismentul

Avertismentul reprezintă prima treaptă de sancționare pe scara sancțiunilor administrative și constă în atenționarea - verbală sau scrisă - a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite.

Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.

La această măsură se recurge atunci când:

- abaterea săvârșită este de o gravitate mai redusă prezentând o mai mică importanță;

- autoritatea constatatoare și sancționatoare apreciază că cel care a comis fapta nu o va mai repeta, chiar fără aplicarea unei sancțiuni mai severe, ca, de exemplu, amenda.

Aceste două criterii sunt cumulative cuprinzând un element obiectiv, abaterea săvârsita, și unul subiectiv, aprecierea organului cu caracter pozitiv privind nerepetarea încălcării în viitor. La acestea mai putem adăuga și criteriul caracterului primar al faptei, căci repetarea ei exclude aplicarea unui nou avertisment impunând o sancțiune mai severă.

Totuși săvârșirea primară a unei fapte ilicite mai grave sau aprecierea ca în viitor ea va mai fi repetată, pot determina, în mod separat sau cumulativ, aplicarea unei alte sancțiuni mai severe decât avertismentul, ca, de exemplu, amenda