Protecția Juridică a Atmosferei

Introducere

Etimologic, cuvântul „atmosferă” provine din limba greacă (athmos = aer şi spherein = aer, înveliş), iar dacă am încerca să o definim, am putea spune că aceasta desemnează învelişul de aer al Pământului. Într-o definiţie mai amplă, atmosfera terestră este învelişul gazos, alcătuit din aer, care înconjoară Pământul, fără o limită superioară precisă, având o compoziţie şi proprietăţi aproximativ constante până la cca. 3000m altitudine.

Conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului privind protecţia atmosferei nr. 243/2000, prin atmosferă se înţelege „masa de aer care inconjoară suprafaţa terestră, încluzând şi stratul protector de ozon”.

Atmosfera planetei noastre este practic 100 % gazoasă, conţinând însă şi urme de substanţe solide, prezente în stare fin divizată. Altfel spus, aerul este un amestec de gaze. Acesta conţine 78% azot, 21% oxigen, 1% alte gaze (argon, neon, heliu, bioxid de carbon). În atmosferă, aerul ocupă cca. 96% din volum, restul de 4% fiind ocupat de vapori de apă.

Ca element important al mediului, aerul atmosferic, calitatea acestuia prezintă o semnificaţie deosebită penru viaţa şi sănătatea oamenilor, pentru existenţa faunei şi florei.

Datorită particularităţilor naturale ale atmosferei şi consecinţelor activităţilor umane, poluarea aerului, datorită creşterii concentraţiei unor constituienţi normali ai atmosferei sau pătrunderii unor compuşi străini acestui mediu – elemente radioactive, substanţe organice de sinteză ş.a., constituie o relitate tot mai evidentă a societăţii moderne.

Aşadar, compoziţia atmosferei s-a schimbat de-a lungul celor aproximativ 2,5 - 2,8 miliarde de ani de când există, de la o atmosferă primitivă la cea actuală, trecând prin mai multe faze intermediare, în decursul cărora atmosfera şi-a schimbat nu numai compoziţia chimică, dar şi alte caracteristici precum ar fi densitate, grosime, transparenţă, şi altele.

În vederea prevenirii şi ameliorării calităţii atmosferei în scopul evitării efectelor negative asupra sănătăţii omului şi asupra mediului ca întreg, un rol important îl are conformarea activităţilor şi instalaţiilor la prevederile legislatiei europene în domeniul protecţiei atmosferei. Pentru aceasta, Serviciul Protecţia Atmosferei monitorizează stadiul implementării legislaţiei comunitare din domeniul protecţiei atmosferei asigurându-se astfel alinierea la normele juridice internaţionale şi la reglementările comunitare în domeniul protecţiei mediului.

În condiţiile dezvoltării civilizaţiei, având în vedere toate avantajele şi dezavantajele sale, protecţia mediului a devenit o preocupare primordială, dar în acelaşi timp, o sarcină dificilă, a cărei realizare presupune nu doar eforturi material-financiare şi organizaţii naţionale şi internaţionale, dar şi formarea şi dezvoltarea unei conştiinţe ecologice.

Capitolul 1 Consideraţii generale privind poluarea atmosferei

Atmosfera este formata din circa 10 gaze diferite, in mare parte azot (78%) si oxigen (21%). Acel 1% ramas este format din argon, dioxid de carbon, heliu si neon. Toate acestea sunt gaze neutre, adica nu intra in reactie cu alte substante. Mai exista urme de dioxid de sulf, amoniac, monoxid de carbon si ozon (O3) precum si gaze nocive, fum, sare, praf si cenusa vulcanica.

Echilibrul natural al gazelor atmosferice care s-a mentinut timp de milioane de ani, este amenintat acum de activitatea omului. Aceste pericole ar fi efectul de sera, incalzirea globala, poluarea aerului, subtierea stratului de ozon si ploile acide.

In ultimii 200 ani industrializarea globala a dereglat raportul de gaze necesar pentru echilibrul atmosferic. Arderea carbunelui si a gazului metan a dus la formarea unor cantitati enorme de dioxid de carbon si alte gaze, mai ales dupa sfarsitul secolului trecut a aparut automobilul. Dezvoltarea agriculturii a determinat acumularea unor cantitati mari de metan si oxizi de azot in atmosfera.