Protecția Juridică a Tinerilor în Raporturile de Muncă

PROTECŢIA JURIDICĂ A TINERILOR ÎN RAPORTURILE DE MUNCĂ

CAPITOLUL I. CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE

CAPITOLUL I.

CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE

§1. Necesitatea ocrotirii şi protejării în muncă a tinerilor

Pericolele şi riscurile care îi afectează pe copiii şi tinerii angajati aflati în cadrul informal sau formal de muncă fără respectarea prevederilor legale sunt mult mai grave decât în cazul adulţilor, consecinţele lipsei unor măsuri de protecţie, de asigurare a sănătăţii şi securităţii la locul de muncă fiind mai devastatoare şi mai persistente. în aceste condiţii tinerii/copiii pot suferi invalidităţi permanente şi traume psihologice provocate de condiţiile de muncă neadecvate.

Deoarece copiii/tinerii care muncesc sunt încă în creştere, ei au nevoi şi caracteristici speciale care trebuie luate în considerare în determinarea pericolelor profesionale şi riscurilor asociate, respectiv să se ţină seamă de aspectele legate de dezvoltarea fizică, cognitivă, comportamentală şi emoţională a acestora.

Preocuparea pentru reglementarea muncii prestate de persoanele în vârstă de până la 18 ani s-a manifestat pentru prima dată, din punct de vedere al efectelor practice, pe plan internaţional, odată cu adoptarea unor reglementări menite să solutioneze, în parte, această problema complexa.

Astfel, odată cu înfiinţarea Organizaţiei Internaţionale a Muncii au fost adoptate Convenţia-Cadru nr. 5/1919 şi o serie de convenţii de aplicare privind vârsta minimă de angajare în diferite sectoare economice, unele dintre acestea ratificate de România în perioada interbelică. Aceste convenţii au fost revizuite prin Convenţia OIM nr. 138/1973, de asemenea ratificată de România prin Decretul nr. 83/1975. Totodata, Convenţia OIM nr. 182/1999 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii copiilor şi acţiunea imediată în vederea interzicerii lor a fost ratificată prin legea nr. 203/2000.

Recunoscând dreptul copiilor de a fi protejaţi împotriva exploatării economice şi efectuării oricărei munci periculoase, care afectează educaţia şi dăunează sănătăţii fizice sau mentale a copilului, s-au adoptat în legislaţia internaţională şi în cea românească o seamă de acte normative destinate realizării acestui deziderat, dintre care menţionez doar câteva: Constituţia Republicii România, Codul Muncii, Codul Penal, Legea privind Drepturile Copilului, Convenţia Naţiunilor Unite privind Drepturile Copilului, Convenţia Organizaţiei

Internaţionale a Muncii (OIM) nr. 138/1973 privind vârsta minimă de încadrare în muncă,

Convenţia OIM nr. 182 /2000 privind interzicerea celor mai grave forme ale muncii

copiilor şi acţiunea imediată în vederea eliminării lor şi Memorandumul de Înţelegere

(2008 – 2012) semnat de Guvernul României şi Biroul Internaţional al Muncii-Geneva.

Anumite principii pentru realizarea protecţiei juridice a copiilor/tinerilor sunt afirmate în legislaţia europeană , stabilindu-se liniile generale de acţiune în domeniu:

- vârstă minimă de încadrare în muncă nu trebuie să fie inferioară vârstei la care încetează perioada de şcolarizare obligatorie şi, în nici un caz, celei de 15 ani;

- trebuie să fie luate măsurile necesare în vederea adaptării normelor de drept al muncii aplicabile tinerilor lucrători, astfel încât acestea să răspundă cerinţelor dezvoltării lor, precum şi nevoilor lor de formare profesională şi de încadrare în muncă;

- îmbunătăţirea securităţii, igienei şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă reprezintă un obiectiv care nu trebuie subordonat considerentelor cu caracter pur economic;

- durata muncii lucrătorilor sub 18 ani trebuie, în special, limitată - fără ca această limitare să poată fi evitată prin recurgerea la ore suplimentare - şi trebuie interzisă munca de noapte;

- toţi lucrătorii trebuie să dispună de perioade de repaus suficiente; noţiunea de repaus trebuie exprimată în unităţi de timp, adică în zile, ore sau fracţiuni ale acestora;

- grupurile deosebit de vulnerabile la riscuri dintre care fac parte şi copiii/tinerii trebuie să fie protejate împotriva pericolelor care le afectează în mod specific;

- munca tinerilor lucrători nu trebuie, în nici un caz, să aducă atingere frecvenţei şcolare şi dreptului de a beneficia de instruire;

- orice angajator trebuie să garanteze tinerilor condiţii de muncă adaptate vârstei lor;

- angajatorii trebuie să pună în practică măsurile necesare pentru protecţia securităţii şi sănătăţii tinerilor pe baza unei evaluări a riscurilor existente pentru tineri şi care sunt legate de muncă lor;