Protecția și sancționarea funcționarului public prin normele dreptului penal

Cap.1 Notiuni generale

Dintotdeuna au existat numeroase probleme, in special de ordin administrativ in ceea ce consta viata sociala. Astfel, nevoia a dus la aparitia functiei publice si a functiilor care s-o indeplineasca.

Conceptul de funcţie publica il intalnim in diverse tari ale lumii sunt diferite forme. De exemplu în Franţa prin denumirea de „fonction publique”, în Regatul Unit întâlnim sintagma „civil service”, iar în Germania „affentlicher dienst”. Personalul care îndeplineşte o funcţie publica a fost denumit in diverse feluri in alte tari si anume: „fonctionnaires” în Franţa şi Luxemburg, „civil servants” în Anglia şi Irlanda, „Beamter” în Germania, „funcionario” în Spania, şi Portugalia, „tjenestemaesd” în Danemarca, „impiegato civile dello stato” în Italia, „ambtenaar” în Ţările de Jos, „ypallelor” în Grecia sau “agent de l’Etat “ in Belgia.

În ceea ce priveşte Romania, cel mai frecvent termen utilizat era legat de funcţiune si din acest motiv avem “functionar public”.

Funcţia publica reprezintă complexul drepturilor şi obligaţiilor de interes general stabilite potrivit legii în scopul realizării competenţei unei autorităţi publice, instituţii publice sau regii autonome, de către persoane legal investite.

Potrivit Legii nr. 188/1999 cu modificările şi completările ulterioare, „funcţia publică reprezintă ansmblul atribuţiilor şi responsabilităţilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administraţia centrală şi locală.”

Persoana care ocupa acesta funcţie publica este denumit funcţionar public.

Funcţionarul public reprezintă persoana legal investită prin actul de voinţă unilaterală al unei autorităţi publice sau al cetăţenilor, cu sarcina îndeplinirii pe un timp limitat sau nedeterminat a unei funcţii publice, în vederea realizării competenţei organului din structura căruia face parte funcţia respectivă.

Cap. 2 Protectia functionarului public

Relatiile de coabitare sociala dintre oameni nu sunt de cele mai multe ori de natura pozitiva, exact asa cum ar trebui sau mai bine spus cum ar fi normal intr-o colectivitate. Astfel, unele persoane, din motive diverse, apeleaza la diferite actiuni daunatoare sau primejdioase pentru societatea in care convietuiesc sau pentru alte persoane din jur. Din acest motiv, cu scopul de a proteja societatea de astfel de indivizi, au aparut numeroase masuri de aparare. Odata cu trecerea timpului societatea a ajuns sa formeze un sistem de masuri care sa inlature faptele antisociale grave si care sa duca la descurajarea acelora care actionau in sens negativ. Aceste fapte de natura negativa sunt interzise si sanctionate prin lege prin intermediul ispasirii de pedepse aspre ce sunt denumite ca fiind pedepse penale sau ,dupa cum sunt denumite in legislatie, infractiuni. Termenul de “infractiune” provine din latina si anume “infractio” care inseamna distrugere, insa dupa Aricolul nr. 17 alineatul 1 al Codului Penal, „infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, care prezintă pericol social şi este săvârşită cu vinovăţie”. În legătură cu definiţia generală a infracţiunii trebuie precizat ca infracţiunea este o faptă a omului, dupa cum spune si profesorul universitar Constantin Mitrache in cartea sa „Drept penal român. Partea generală”: dincolo de fapta omului nu poate exista infracţiune. Un alt aspect important legat de definirea infractiunii este si ideea ca infracţiunea reprezintă o acţiune sau inacţiune a unei persoane prin care se încalcă normele penale. Nu in ultimul rand trebuie retinut ca infractiunea este de fapt o faptă săvârşită cu voinţă şi conştiinţă.

Continutul infractiunii se structureaza pe mai multe etape si anume:

1. Obiectul infractiunii : - obiectul juridic generic ;

- obiectul juridic special ;

2. Subiectii infractiunii: - subiecti activi : - directi (autorul) ;

- indirecti (instigatorul si complicele);

- subiecti pasivi ;

3. Trasaturile infractiunii: - pericolul social ; - vinovatia; - prevederea faptei in lege ;

4. Prevederea faptei in legea penala.

Dupa cum bine stim, functionarul public este persoana care indeplineste o functie publica. Insa inainte de a fi denumit functionar public, este intai si intai un individ care convietuieste intr-o societate cu anumite reguli si legi, este o persoana, ca oricare alta, care poate fi protejata sau invinuita, dupa caz, de anumite fapte antisociale.