Raportul Liberalităților

CAPITOLUL I.: Consideraţii prealabile; Noţiunea raportului

liberalităţilor ; Scurt istoric al instituţiei raportului

Secţiunea 1.: Consideraţii prealabile

Raportul este una dintre operaţiile preliminare ale împărţelii, deoarece are ca scop aducerea de către moştenitori la masa succesorală a bunurilor pe care

le-au primit cu titlu de donaţie de la autorul lor comun.

Raportul făcând parte din titlul succesiunilor ”ab intestat”, nu are loc decât atunci când succesiunea este deferită prin lege (”ab intestat”; conform articolului 650 Cod civil), nu însă şi în cazul celei testamentare, când, de exemplu, universalitatea bunurilor este atribuită unui descendent în calitate de legatar sau donatar universal, căci raportul fiind întemeiat pe voinţa de egalitate presupusă a defunctului, nu mai este posibilă prezumţia că el vrea egalitatea între moştenitori, din moment ce a manifestat o voinţă contrară.

Instituţia raportului îşi are sediul în Codul civil , în Cartea a III-a, Titlul I, Capitolul VI, Secţiunea a II-a intitulată ”Despre raporturi”. Observăm că reglementarea legală cuprinde raportul donaţiilor în cadrul partajului succesoral, însuşi capitolul VI intitulându-se ”Despre împărţire şi despre raporturi”. Analiza problemelor legate de raportul donaţiilor în acest cadru impune unele precizări. Astfel:

a) În primul rând să nu se tragă concluzia greşită că raportul donaţiilor se

poate cere doar în cadrul procedurii partajului succesoral. Acţiunea privind raportul donaţiilor poate fi introdusă în cadrul unei acţiuni pentru ieşirea din indiviziune, dar şi separat, ca o acţiune de sine stătătoare.

b) În al doilea rând, acţiunea de ieşire din indiviziune este o acţiune

imprescriptibilă (conform art. 728 Cod civil) în timp ce acţiunea privind raportul donaţiilor este o acţiune personală cu caracter patrimonial, prescriptibilă în termenul general de prescripţie de 3 ani, socotiţi de la data deschiderii succesiunii. Ceea ce înseamnă că raportul poate fi cerut în cadrul termenului de prescripţie general, chiar dacă nu se cere concomitent şi partajul succesoral.

Considerăm aşadar că analiza raportului în cadrul capitolului VI implică o organizare structural legislativă fără a putea trage de aici anumite concluzii de identitate referitoare la cele două instituţii juridice - împărţire şi raport - care prezintă caracteristici proprii.

Secţiunea 2: Noţiunea raportului liberalităţilor

În limbajul uzual, a raporta un lucru înseamnă a-l readuce la locul de unde a fost luat.

Conform dispoziţiilor articolului 751 Cod civil corelat cu art. 1 din Legea nr. 319/19941/, descendenţii defunctului, precum şi soţul supravieţuitor - atunci când el vine în concurs cu descendenţii - sunt obligaţi să readucă la masa succesorală tot ceea ce au primit de la cel care lasă moştenitori.

Raportul donaţiilor este obligaţia pe care o au anumiţi moştenitori -

1/ Legea nr. 319/ 1944 privind dreptul de moştenire a soţului supravieţuitor, în M. Of. Nr. 133/10 iunie 1944 Cod civil Ed. ALL Buc. 1993, p. 317

descendenţi şi soţul supravieţuitor în concurs cu descendenţii – de a readuce

la masa succesorală, în natură sau prin echivalent, bunurile pe care le-au primit cu titlu de donaţie de la testator.

Referitor la înţelesul noţiunii de raport al liberalităţilor trebuie făcute unele precizări. Potrivit art. 751 Cod civil obiectul raportului îl constituie numai donaţiile, nu şi legatele. Deşi această problemă va fi dezbătută într-un capitol aparte, menţionăm că întrebuinţarea noţiunii de raport al liberalităţilor are în vedere potrivit sistemului civil român numai raportul donaţiilor. În acest sens donaţiile raportabile sunt :

- donaţiile făcute prin act autentic;

- donaţiile manuale;

- donaţiile simulate;

- donaţiile indirecte.