Răspunderea Funcționarilor Publici Europeni

1. Generalităţi

Regulile deontologice care guvernează o anumită activitate sau profesie sunt, de regulă, încorporate în coduri, care reprezintă în formă concentrată, sedimentările valorice şi normative ale unei societăţi exprimate printr-un limbaj adecvat.

Codul etic reprezintă un document scris ce enunţă şi enumeră valorile, normele şi tipurile de conduită, pe care o anumită întreprindere, instituţie, dovedeşte să le vadă aplicate atât în interior cât şi în exterior.

În sistemul de drept românesc, Codul de conduită s-a aprobat prin Legea nr.7/2004, care prevede că încălcarea normelor sale atrage sancţiuni juridice, specifice uneia de formele de răspundere care pot interveni în funcţie de fapta săvârşită.

Deontologia include norme de comportament care privesc atât relaţiile de serviciu de toate tipurile cât şi cele care privesc viaţa privată a acestuia. Ea trebuie „să se regăsească în toate formele de exprimare ale existenţei individului”.

Deontologia funcţionarilor publici naţionali prezintă specificul că ei acţionează în numele puterii publice, că reprezintă instrumentul de a voi şi de a acţiona al autorităţii. Ea impune astfel suveranitatea legii dincolo de interesele individuale, ceea ce atrage necesitatea ca funcţionarul public să aibă aptitudinea de a sluji legea.

În ce priveşte situaţia funcţionarilor comunitari ca şi cei internaţionali, în general, abordarea acestei probleme trebuie să pornească de la ideea că ei acţionează în afara unor state determinate, în organisme suprastatale, pe de o parte, iar pe de altă parte, că fiecare provine dintr-un anumit stat. De aici necesitatea ca funcţionarul să aibă aptitudinea de a sluji în mod autentic interesele organismului căruia aparţine, fără imixtiuni sau influenţe din partea vreunei puteri naţionale sau supranaţionale.

2.Forme de răspundere aplicabile funcţionarilor europeni

Responsabilitatea presupune asumarea de către individ a unor reguli, valori, norme juridice şi morale. Atâta timp cât individul le respectă, el este responsabil. În momentul în care încalcă aceste norme el devine responsabil.

Regimul juridic al funcţionarilor publici include şi problema răspunderii acestora prin intermediul căreia se realizează atât scopul preventiv, sancţionator şi educativ.

Funcţionarul public, indiferent că este naţional sau internaţional, trebuie să-şi ducă la bun sfârşit atribuţiile, nu pentru că aşa i se impune, ci fiindcă e convins că ele reprezintă rostul său profesional.

Pentru el nu există valoare mai importantă decât îndeplinirea, cu o convingere reieşită din înţelegerea raţională a fenomenelor, a sarcinilor sale .

Răspunderea funcţionarului european este reglementată în titlul VI denumit „regimul disciplinar”, fiind vorba despre consacrarea regimului juridic al răspunderii disciplinare a funcţionarului comunitar. Aceasta nu înseamnă că singura formă de răspundere specifică funcţionarilor europeni ar fi răspunderea disciplinară. Ca şi funcţionarii naţionali, în afara acestei forme de răspundere mai este răspunderea lor patrimonială şi răspunderea penală.

Orice abatere de la îndatoririle pe care funcţionarul sau fostul funcţionar este obligat să le respecte în virtutea statului, comisă în mod voluntar sau prin neglijenţă, îl expune pe acesta la o sancţiune disciplinară .

Autoritatea investită cu putere de numire sau Oficiul european de luptă antifraudă pot deschide o anchetă administrativă în vederea verificării existenţei unei abateri, în cazul în care elementele de probă prezintă existenţa unei abateri .