Răspunderea părinților pentru faptele ilicite săvârșite de copii lor minori

Raspunderea pentru fapta altuia este o modalitate suplimentara de ocrotire a intereselor victimei. Ea se adauga raspunderii pentru fapta proprie si se angajeaza numai în raporturile dintre persoana raspunzatoare si victima prejudiciului. Asa se explica dreptul de regres al celui obligat sa raspunda indirect impotriva autorului faptei, pentru a obtine restituirea reparatiei pe care a acordat-o victimei.

Raspunderea parintilor pentru prejudiciile cauzate prin faptele ilicite ale copiilor minori – articolul 1000 aliniatul 2 Cod Civil – constituie o raspundere “pentru fapta altuia” si este reglementata în Codul civil alaturi de raspunderea institutorilor si mestesugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor (articolul 1000 aliniatul 4) si raspunderea comitentilor pentru prejudiciile cauzate de prepusii lor în functiile încredintate (articolul 1000 aliniatul 3).

Raspunderea pentru fapta altuia constituie o derogare de la regula generala potrivit caruia orice persoana raspunde numai pentru prejudiciul cauzat prin propria sa fapta. Temeiul acestei forme de raspundere il constituie o prezumtie legala de culpa.

Cum derogarile si prezumtiile legale sunt de stricta interpretare, enumerarea cazurilor prevazute de Codul civil – în articolul 1000 – trebuie privita ca fiind limitativa.

Astfel, desi parintii raspund pentru faptele copiilor lor minori, acestia din urma nu raspund pentru faptele parintiilor lor. (1)

Raspunderea parintilor este o raspundere pentru fapta altuia, în sensul ca va fi pusa în miscare numai daca, si în masura în care, minorul a savârsit o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii.

1.2 Prevederile legale privind raspunderea parintilor

Raspunderea parintilor pentru prejudiciile cauzate de copiii lor minori este un caz de raspundere delictuala indirecta, pentru fapta altuia, reglementat de articolul 1000 aliniatul 2 Cod civil care prevede: “Tatal si mama, dupa moartea barbatului, sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copii lor minori ce locuiesc cu dânsii.” În aliniatul final se prevede totodata ca “tatal si mama ... sunt aparati de responsabilitatea aratata mai sus, daca probeaza ca n-au putut impiedica faptul prejudiciabil.”

În legatura cu aceste prevederi legale sunt necesare câteva precizari.

În ce priveste redactarea aliniatului al doilea al articolului 1000 Cod civil, acesta isi avea izvorul în principiul inegalitatii dintre barbat si femeie, din care decurgea proclamarea tatalui ca titular al “puterii parintesti”, atâta timp cât acesta era în viata, mama urmând sa preia aceasta putere, numai în cazul în care tatal a decedat.

Sub aspect juridic, din afirmarea pe prim plan a raspunderii tatalui, decurgea caracterul subsidiar al raspunderii mamei; aceasta era chemata a raspunde pentru fapta ilicita a copilului minor numai în lipsa tatalui, ori în alte cazuri în care acesta nu era în masura sa exercite “puterea parinteasca”.(2)

Partea din textul articolului 1000 aliniatul 2 Cod Civil care prevedea ca mama raspunde “numai dupa moartea barbatului” a fost însa abrogata implicit, odata cu proclamarea principiului egalitatii în drepturi dintre barbat si femeie pe plan social, economic si juridic, principiu care, în domeniul raporturilor de familie, a condus la deplina egalitate dintre parinti. (3)

Ca urmare, actuala reglementare a textului articolului 1000 aliniatul 2 Cod civil, redactare rezultata din implicita modificare a textului initial, este urmatoarea: “ambii parinti (tatal si mama) sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dânsii.”